„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

marți, 1 septembrie 2015

HAIKU CLUB - SCHIMBAREA LA FAȚĂ

Concursul HAIKU CLUB se desfășoară de aproape cinci ani și jumătate. Ultimul episod a fost cel de al LXV-lea din august 2015. Ultimul nu doar pentru că aceasta a fost ultima lună în care a avut loc, ci și pentru că m-am hotărît să renunț la forma de concurs și să aleg altă formă de a stimula pe cei care au spirit ludic și dorința de a face lucruri de calitate alături de alții cu aceleași înclinații, oferind în același timp modele celor mai puțin avansați în drumul lor către pătrunderea tainelor haiku-ului.

Mulțumesc deci celor care în acest interval au participat la concurs ca invitați, enumerîndu-i în continuare: Adrian Nicolae Popescu, Ana Drobot, Ana Ruse, Ana Urma, Bea Hurmuz, Cezar Florin Ciobîcă, Claudia Ramona Codă, Constantin Iliescu, Corina Ion, Cornel C. Costea, Cristina Ailoaei, Cristina Oprea, Dan Iulian, Dan Norea, Daniela Gugurel, Daniela Lăcrămioara Capotă, Doina Bogdan Wurm, Eduard Țară, Florentina Loredana Dalian, Gabriel  Iordan-Dorobanțu, Gabriela Marcian, Genovel Florentin Frățilă, Gheorghe Oana-Felicia, Grigoraș Vasilica, Henriette Berge, Ildiko Juverdeanu, Ioana Geier, Letiția Iubu, Livia Ciupav, Lucreția Horvath, Maria Doina Leonte, Maria Tirenescu, Mateiciuc Mihai, Mihail Buraga, Petru-Ioan Gârda, Radu Tudosan, Tincuța Horonceanu Bernevic, Valer G. Pop, Valeria Tamaș, Vali Iancu, Vasile Conioşi-Mesteşanu, Virginia Popescu. Ei sînt cei care m-au ajutat să înțeleg care ar fi cea mai oportună și mai profitabilă modalitate de a exersa în vederea deprinderii unei abilități mai complexe de compunere a haiku-ului.

Am ajuns, cu ajutorul concursului, la convingerea că a lucra pornind de la un poem bun pentru ca, inspirat de el, să încerci un alt poem este un excelent exercițiu pentru a învăța care este structura intimă a acelui poem și care este legătura ei cu înțelesul pe care-l comunică. Încercînd să recunoști și să imiți acele resorturi aparte ale modelului poți dobîndi abilități tehnice și te poți apropia de subtilitățile în care tehnicile și înțelesurile se împletesc în a realiza ceea ce are poemul mai valoros. Poți gusta și savura poemele bune, dar numai încercînd să le imiți sau să te lași inspirat de duhul lor îți vei îmbogăți și arsenalul priceperilor și iscusința de a compune propriile tale poeme.

Poate că a imita induce de multe ori în eroare. Imitația în cazul nostru nu este una plată, o copie sau o reproducere servilă a modelului, ci aflarea și punerea în valoare a procedurilor de compoziție care constituie originalitatea poemului ales pentru a fi imitat. Abordînd alte domenii ale realității și alte teme, ele pot fi preluate ca un fel de structură de rezistență a altor poeme. Este un lucru delicat, o inginerie care trebuie însușită pentru a scrie mai bine.

Haiku Club va propune de acum lunar un poem care să inspire pe cei ce doresc să trimită un poem scris pornind de la acesta. Oricine dorește să participe la acest nou proiect va putea trimite un singur poem care va fi înscris în formularul de aici:


Invitația de participare va fi postată pe ROMANIAN KUKAI (și trimsă tuturor membrilor GRUPULUI RO KU), în data de 1 a fiecărei luni conținînd poemul propus pentru a fi imitat și un comentariu al lui care va încerca să pună în lumină resorturile originalității sale. Se înțelege că o imitație valoroasă (aș zice originală-n felul ei) este una care se apropie cît mai mult de complexitatea poemului vizat.

         Dintre poemele primite voi selecta doar o listă scurtă a celor care dovedesc că au înțeles realmente ce trebuie să facă și au realizat poeme consistente în context. Lista va fi postată pe HAIKU CLUB, unde vor fi și premiate cele mai bune dintre ele. Acestea din urmă, fără a fi ierarhizate, vor primi cîte o diplomă de excelență.

*

Luna această vă propun spre imitare poemul lunii august.


secetă mare -
pe fundul lacului
niciun strop de cer

Maria Doina Leonte

         Există în acest haiku o anume simplitate aparentă. Dar ea este ca atare doar pentru cititorii de haiku obișnuiți deja cu poemele care apelează la procedeul oglindirii în apă. Frumusețea aparte a poemului este că face acest lucru la modul negativ, prin elipsă. Pe fundul lacului este acum doar țărînă uscată. Oglindind, prin efectul ei, seceta. Niciun strop de apă în care să se oglindească vreun strop de cer.

         Gradarea, care amînă înțelesul pînă-n final, alternează uscăciunea (secetă mare) cu amăgirea umidității (lac, strop), pentru ca în final să dăm cu ochii de o oglindire de fapt interzisă. Abia ultima silabă este cea care rotunjește înțelesul poemului printr-o transfigurare neașteptată: ceea ce pînă atunci se contura a fi doar strop (de apă) devine brusc pic, fărîmă, scînteiere (de cer) absentă. Fundul sec al lacului are consecințe mai mult decît dramatice: cerul încins de deasupra noastră nu mai e îmblînzit de răcoarea apei. Rămîne doar radiație nocivă. Ostilă sau pedepsitoare?

*

         Pînă pe 14 septembrie vă puteți obișnui cu ideea și, dacă doriți, puteți participa la discuții asupra structurii poemului propus prin comentarii la această postare. Poemele voastre pot fi trimise doar între 15 și 21 septembrie completînd formularul amintit anterior.

         Pe data de 15 voi posta pe INFO o reamintire.

         Găsiți la linkul de mai jos cîteva poeme care au fost modele pentru concursul HAIKU CLUB și felul în care participanții la concurs au reușit să le imite:




        





Niciun comentariu: