„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

vineri, 29 noiembrie 2013

REZULTATUL CONCURSULUI DE DEBUT ÎN VOLUM 2013



Din cele 6 volume înscrise în concurs și publicate în secțiunea CONCURS DE DEBUT ÎN VOLUM 2013 din BRK:

·       Cristina Monica Moldoveanu – CĂLĂTOR FĂRĂ VÂRSTĂ
·       Corina Iona – FLUTURI ȘI PIETRE
·       Cristina Oprea – ALT ANOTIMP, ALT CÂNTEC
·       Dan Norea – UCENIC LA ȘCOALA DE SENRYU
·       Valer G. Pop – CÂNTĂRIND CURCUBEUL
·       Silvestru Miclăuș – SECVENȚE


juriul, format din Șerban Codrin, Dan Doman și Corneliu Traian Atanasiu, a desemnat în unanimitate drept cîștigător volumul lui




         Felicitări cîștigătorului și tuturor participanților!

Foarte curînd, volumul v-a fi tipărit și v-a fi anunțat în Librăria RO KU, de unde-l veți putea procura la fel ca și volumele cîștigătoare ale edițiilor anterioare: Livia Ciupav – CALENDAR DE CEAPĂ (2009) și Cezar Florin Ciobîcă – CARUSELUL ANOTIMPURILOR (2011).

         Pentru prima dată, la această ediție, cîștigătorul va avea ca invitați pe toți participanții la concurs, oferindu-le fiecăruia cîte două pagini în volumul pe care-l vom tipări.



HAIKU CLUB (XLIV)




Locul I (14 puncte)

10.

zi de vizită -
mirosind a morfină
şi tăcerile


Vasile Conioși-Mesteșanu


Locul II (13 puncte)

9.

la scos sfeclă de zahăr-
mirosul gri al ceței
îndulcindu-se

Cezar-Florin Ciobîcă


Locul III (10 puncte)

8.

tăceri de gheață -
capa toreadorului
miroase-a roșu

Dan Norea








HAIKU CLUB
OCTOMBRIE
2013





luni, 25 noiembrie 2013

Comentarii la concursul lunii noiembrie 2013



         Bostanul a fost înțeles drept (sau transformat în) cap uman (luminat sau ba) sau cap al sperietoarei, dovleac copt, dovleac încrustat, lanternă, candelă, felinar, sursă de semințe, hrana ciorilor, caleașca cenușăresei.

         A fost pus în relație cu sărbătoarea de Halloween, alimentele de post, luna plină, cioplirea, scobirea, vrăjitoarele, lumina lunii, aroma ploii, plăcintele, zîmbetul știrb, strigoii, coviltirul brumat, bufnița, Calea Lactee, soarele cu dinți, iluminarea, spiritele rele.

         De multe ori poemele cel mai bine realizate ating cuvîntul propus ca temă cu discreție, doar tangențial. În poemul lui Mihail Buraga de mai jos,

viață de paznic -
semințele de bostan
măsoară timpul

bostanul nu este decît sursa semințelor care-i mai moderează stresul paznicului. Timpul este un pic îmblînzit prin spartul semințelor, preocupare tacticoasă care pare să dea un ritm suportabil timpului ce se tîrîie greoi într-o asemenea meserie. Folosind aceeași recuzită, Carmen Iordan înscenează un spectacol în care semințele de bostan sînt cu siguranță sămînță de vorbă – nu este pomenit niciun personaj, dar o umbră de ființă umană, cu chef de taclale, se strecoară în poem. Poate că-i ține doar de urît lunii livide.

palida lună -
semințele de bostan
o țin la povești

Poate că aceeași intuiție a bîntuit-o și pe Cristina Oprea în poemul căreia sînt puse în paralel și, de ce nu, în opoziție puzderia de stele ale Căii Lactee și semințele împrăștiate ale unui bostan. Să fie Calea Laptelui un șir de semințe împrăștiate cînd a crăpat bostanul cosmic? Și, dac-ar fi așa, care a fost întîmplarea în care bostanul vreunui zeu de la începutul lumii și-a revărsat conținutul luminos pe cerul întunecat?

Calea Lactee -
seminţele de bostan
împrăştiate

         Nu știm dacă observatorul din poemul Doinei Bogdan Wurm este surprins de zori după o noapte de sărbătoare a tuturor sfinților (alias All Hallows' Even sau Halloween) nedormită sau pur și simplu se trezește și-i vede doar vestigiile. Oricum, atmosfera este aceea a anotimpului tîrziu în care bostanii cu dantura săracă, pentru a răzbi printre ei lumina, se confruntă cu lumina unui soare pe cît de rece pe atît de superb ca dentiție. O ironie subțire și ea precum sarea-n bucate.

zorii pe prispă -
bostanii surîzînd stirb
soarelui cu dinţi

         Tot dinții sînt și motivul prelucrat de Genovel-Florentin Frățilă, care surprinde momentul final al cioplirii bostanului. Finalizarea este însoțită de satisfacția mărturisită larg, fără rezerve în zîmbetul bunului. Poemul este însă rezervat, nu explicitează dacă e momentul cînd e dat în vileag și ultimul dinte al bostanului sau dacă în zîmbetul bunului se bucură singurul dinte rămas.

ultimul dinte -
bunul cioplind bostanul
cu un zâmbet larg

Același motiv, într-o clasică abordare a aniversării singuratice, folosește bostanul pe post de oaspete zîmbind malițios, adică știrb. Cristina Ailoaei nu specifică dacă zîmbetul știrb este reciproc sau molipsitor.

aniversare -
de pe pervaz îmi zâmbeşte
doar bostanul ştirb

Dantura nu epuizează însă valențele unui bostan eviscerat. Așezat cum trebuie, golul bostanului se dovedește o excelentă cutie de rezonanță pentru șuierul vîntului. Și ce-ar putea interpreta el decît toamna lui Vivaldi. Lavana Kray este gata de audiție.

vântul şuierând
prin bostanul găunos –
ascult Vivaldi...

         După afinități mai puțin obișnuite, pentru Ana Urma lucrurile se atrag și grupează. Forma, paloarea, înălțimea pe cer sînt trăsături suficiente ca, într-un anume moment al nopții, luna să fie solidară cu destinul bostanilor. Sprijină gardul și... pun țara la cale.

sprijină gardul
o grămadă de bostani -
şi luna plină

         Dar nu e exclus nici un comportament dizident, separatist, secesionist. Ion Rășinaru a sesizat momentul cînd luna s-a răznit de ceilalți bostani și umblă creanga printre vreji. Și-a luat cîmpii.

scârțâind carul –
nestingherită luna
prin vreji de bostan

         Poemul Iulianei-Mădălina Dănilă pare să pregătească ambientul pentru un posibil dialog. O casă pustie nu este niciodată un cadru lipsit de vibrație pentru haiku. Mai ales dacă, de-o parte și de alta a geamului, se află entități atît de intim înclinate unele spre altele. Ce și-ar putea mărturisi stînd de taină?

casă pustie -
în fereastră stelele
și un bostan

Cezar-Florin Ciobîcă a simțit această atracție irepresibilă. Cu cine ai putea vorbi mai pe îndelete despre taina luminii decît cu bostanii? N-au crescut ei năzdrăvan sub spuza stelelor? Și nu-s ei meniți să devină toamnă de toamnă felinare în ziua tuturor sfinților?

bătrânul ascet -
vorbind cu bostanii despre
iluminare

         Gestul prin care bostanul realizează această uimitoare transformare este unul ritual. Există, remarcă Eduard Țară, o relație invers proporțională între golirea bostanului scobit și împlinirea lunii tomnatice. Dar asta numai de Halloween!

scobind un bostan –
din ce în ce mai plină
luna răsărind