„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

duminică, 29 aprilie 2012

HAIKU CLUB (XXV)


Locul I (17 puncte)

11.

Ziua Victoriei -
o conduc pe soacră-mea
pe ultimul drum

Cezar Florin Ciobîcă


Locul II (15 puncte)

1.

fete pe sub cireși –
mașina mea este
cam des-frânată

Dan Norea



Locul III (9 puncte)

4.

coarne vechi de plug  -
ea-i meştereşte-acasă
altele noi

Vasile Conioşi-Mesteşanu

6.

azil de nebuni –
şahul la iarbă verde
regele în pat

Virginia Popescu




marți, 24 aprilie 2012

Trei haiku-uri abia comentate


        Sînt versuri care-ţi rămîn imprimate în memorie ca un fel de peceţi ale destinului. Memorabile pentru că le-ai întîlnit într-un moment în care te-au marcat pentru totdeauna, devenind un crez, un fel de deviză a fiinţei tale. Scoarţa s-a ales în acea clipă cu un creţ în plus, ireversibil.

        Trei dintre ele sună aşa: robit(ă) ispitelor mele / pun lauri de lacrimi / pe fruntea uscatelor stele. Autoarea este Anais Nersesian, un nume puţin cunoscut, poetă română de origine armeană. Ceea ce m-a fulgerat atunci cînd am citit versurile a fost acel adevăr organic, viu, plin de sevă, care reuşeşte să transfere toată epopeea apei care circulă în atmosferă pentru a face posibilă viaţa într-o alegorie cosmică a duhului.

Mi s-a părut o condensată definiţie lirică a prestaţiei existenţiale în lumea sublunară. O descătuşare a energiei pasionale, care, odată cu gloria de a iubi fără măsură, îşi cucereşte binemeritata pedeapsă a lacrimii. Şi poate mărturisi cu mîna pe inimă, la fel cu Blaga, la judecata de pe urmă:

Am ispăşit
cu suferinţi - o mie.
Am ispăşit
cu cite-o bucurie.

Distante, intangibile, geroase, stelele strălucesc suveran pe firmamentul moralităţii, aşteptînd cu nedisimulată aroganţă omagiul nostru. Din înălţimea incoruptibilităţii lor ne veghează şi ne călăuzesc vieţile robite ispitelor de jos, pămîntene.

Tentaţii nedemn-păcătoase, seve ale aventurii, ale încercărilor şi căutărilor, ispitele sînt totuşi substanţa vieţilor noastre. Şi dacă, într-o perspectivă defetistă, toată strădania noastră pare a fi compromisă, grevată unui potop de lacrimi penitente, plîngîndu-ne starea de neputinţă şi neajutorare, într-o alta, eroic recuperatoare, ea îşi regăseşte doar astfel rostul revigorarînd şi împrospătînd, revitalizînd stelele pîndite de uscăciune, de sterilitate şi veştejire.

Laurii înlăcrimaţi nu onorează însă doar virtutea stelelor, ci sînt de-a dreptul nutritivi, tonifianţi (hrănesc cu ea – cu lacrima, spune tot Blaga – nu ştiu ce firavă stea), le salvează de o gloriolă neînduplecată şi anemică – inumană. Şi le umanizează prin aportul de energie vitală al îndrăznelilor umane. Le readuc sîngele-n obraji. Le îmbujorează – le ruşinează şi le însănătoşesc.

*

        Fără versurile de mai sus, poemul Marcelei Ignătescu nu mi s-ar fi părut atît de intim de la prima citire:

clipesc de sete -
cumpăna scoate apa
s-o dea stelelor

Iată cît de firesc se petrec minunile de toate zilele. Şi cît de simplu este metabolismul acestui organism de duh atît de bine cumpănit. Sugestia, aproape imposibil de ratat, este că activitatea umană care-şi merită numele adapă mereu stelele. Care nu uită niciodată să ne facă complice cu ochiul.

*

cu haina pe braţ -
şi pajiştea-şi descheie
păpădiile

        Cu haina pe braţ este un gest de eliberare primăvăratec, de recunoaştere a faptului că vremea ţi-a luat-o un pic înainte. Că prudenţa excesivă te-a făcut să te îmbraci încă prea gros. Într-un fel însă, el reiterează gestul mitic al Babei Dochia care-şi leapădă cojoacele.

        Odată scoasă haina, din lejeritatea atitudinii emană toată atmosfera efervescentă a anotimpului. Primăvara contaminează totul şi solicită consimţirea. Gestul pe care-l face fiecare persoană capătă, fără accentele emfatice ale popii din Rudeni, ceva din alura unui simbol al descătuşării:

Şi cu plosca ridicată,
Zugrăvit pe cerul gol,
Popa capătă deodată
Măreţie de simbol.

        Pare normal ca lucrurile din jur să devină ecoul, să ţină isonul, să împărtăşească aceeaşi stare euforică. Descheierea nasturilor este unanimă. Şi ce pot fi oare păpădiile galbene care au năpădit iarba decît bumbii pe care pămîntul şi i-a scos din cheutori ca să se expună mai bine soarelui?

*

        Căderea petalelor te ispiteşte să cazi în păcatul suficienţei şi al platitudinii metaforice. Şi care este el pentru tot ce cade de sus? Totul se cerne. Abia atunci faci efortul de a scăpa de banalitatea asociaţiei. Ţi-aduci aminte că, de curînd, cineva a profitat de locul comun acuzînd de abundenţa zăpezii o sită (cerească) decalibrată.

        Dar, pînă una-alta, îţi vine-n minte ciurul de mălai, unde ciurul împrumutat sau înapoiat este o unitate de măsură. Şi de aici la ciurul de mălai pe care ar fi fost luaţi copiii neascultători de la ţigani nu-i distanţă mare cînd mintea asociază sprinţar.

        A necăji tandru copiii e o obişnuinţă a adulţilor şi amintirea faptului că s-ar putea să fie doar cumpăraţi pe nimica toată este destul de neplăcută. Dar la ce ar fi buni bunicii dacă nu să-mpace copilul bosumflat. Şi, dacă tot e primăvară, ce poate închipui bunica, inspirată de căderea petalelor, ca să mai ostoiască supărarea nepoatei:

buna-nfloreşte:
pe tine au dat doar un
ciur de petale

Comentarii la poemele lunii aprilie 2012


        În mod obişnuit, tema concursului nostru kukai este folosirea unui cuvînt dat în compunerea poemului. Cuvîntul propus este de regulă unul cu rezonanţă simbolică sezonieră, în limbaj specializat nipon: kigo. De data asta, cuvîntul brazdă (sau altele din familia lui, admise şi ele în construcţia poemului) este unul care, înglobat cu abilitate poemului, poate face ca spaţiul său interior să se umple de ecourile cîmpurilor pregătite pentru un nou ciclu vegetativ. Aratul în sine are valenţe simbolice multiple dincolo de împletirea dintre grija cultivatorului şi fireasca izbucnire a noului anotimp, cum ar fi descălecarea sau întemeierea şi hotărnicirea.

        Dincolo de sensul principal de fîşie de pămînt răsurnată de plug (de unde şi bucată de pămînt înierbată transferată în alt loc, strat de legume sau flori din grădină, rînd de iarbă sau de grîu cosit), brazda a devenit şi urmă, dîră, trăsătură, pîrtie. A se da pe brazdă face din arătură o paradigmă a ordinii. În fine, brazdele, mai apăsat metaforizate, au devenit adînciturile pe care timpul le imprimă pe feţele oamenilor – cute, riduri, zbîrcituri.

        Cuvîntul avea din start o zestre semantică suficient de bogată pentru a putea face atît aluzii la renaşterea naturii, cît şi, în sens invers, la involuţia care lasă semne indestructibile pe chipul omului în vîrstă. Fiecare legată de emoţia caracteristică. Să vedem cum s-au descurcat participanţii.


brazde pe țarini
acoperă sămânța -
zvon de-nviere

Mihai Talaşman

brazde de tractor -
controlori de calitate
trei berze

Florin Grigoriu

brazdă reavănă –
un hârciog așteaptă
semănătorii

Dan Norea


        Primul poem rămîne fixat doar pe sugestia agrară amplificată prin împletirea cu motivul religios al Învierii. Cel de al doilea, uşor hîtru, fără să iasă din orizontul campestru, amendează agricultura mecanizată prin prezenţa unei supravegheri experte. Ultimul avertizează asupra concurenţei – brazda reavănă e deja un semn ambiguu, poate aduce belşug omului dar şi prădătorilor. 

        În următoarele trei poeme, brazdele încep să migreze din locul de baştină spre chipul care exprimă acum emoţia mai mult sau mai puţin ascunsă a celui care are în grijă brazdele cîmpului. Orice aplatizare a brazdelor de afară, adînceşte parcă o nouă cută a gîndului şi a sufletului îngrijorat.


 plugul ruginit –
pe chipul bătrânului
încă o brazdă

Claudia Ramona Codău
secetă mare -
pe fruntea ţăranului
o nouă brazdă

Tincuţa Horonceanu Bernevic
câmp plin de brazde -
pe chipul ţãranului
cute ascunse

Mircea Teculescu


        Dar, pentru puţină vreme, odată dovedită lucrarea, fruntea ţăranului pare să-şi fi transferat toate grijile în brazdele bine întinse ale ogorului. Ultimul poem pare să ne sugereze o relaţie invers proporţională între brazdele ogorului şi cele trase acum pe şavalet. Să fie vorba şi de rugina bunicului? Să se fi chivernisit într-atîta încît s-a dedulcit la preocupări boiereşti? E poate într-un azil şi şevaletul îi ostoieşte măcar în parte vechi nostalgii?


ultima brazdă –
în sfârşit fruntea tatei
se descreţeşte

Petru-Ioan Gârda
plugul ruginit –
bunicul desenează
brazde pe șevalet

Genovel-Florentin Frăţilă


        Tot la finalul arăturii sîntem şi acum, dar arătura din poem este doar aparent una pur si simpu agricolă:

ultima brazdă –
vechi rădăcini întoarse
către lumină

Eduard Ţară

Într-o primă interpretare, pe care ne-o permite textul, acum este vorba de o reîntoarcere a plugarului (rătăcitor o vreme) la îndeletnicirea strămoşească. Sigur, sub această înscenare alegorică putem accepta nestingheriţi aducerea rădăcinilor la lumină, dar trebuie să luăm aminte mai mult la o arătură de duh prin care ne redescoperim rădăcinile spirituale. Căci, altfel vorbind, în lumea vegetală funcţionează (tot cu un sens alegoric) înţelepciunea de grădină de care aminteşte atît de pilduitor Blaga: “Ce ne-nvaţă pomul sfînt? / Cine are în adînc / pe la morţi vreo rădăcină / să şi-o ţină sub pămînt / neatinsă de lumină.” Rădăcinile scoase la lumină riscă să se usuce: “Decît orişice lumină / mult mai rodnică e taina. / Dacă vrei visul să-ţi ţină, / peste nud întinde haina.” Întoarcerea la lumină a rădăcinilor de duh se petrece doar simbolic, în taină, şi nicidecum aşa cum vedem că se întîmplă cînd ară plugul.

        Poemul cel mai bine realizat prin simplitatea aducerii faţă-n faţă a unor opoziţii complementare este:

brazdele adânci –
tot mai înalt cântecul
ciocârliilor

Cornel C. Costea

În maniera obiectivă a două imagini oglindindu-se una în alta, putem vorbi de un haiku imnic. Primăvara se expandează prin lucrarea simultană a cîmpului şi a înaltului. Ciocîrliile şi plugarii adîncesc fiecare cuprinsul înfiorîndu-l cu propriile armonii întrepătrunse.

duminică, 22 aprilie 2012

REZULTATE APRILIE 2012







REZULTATELE
ROMANIAN KUKAI MARTIE 2012



Dragi prieteni ai haiku-ului,

Iată rezultatele stabilite prin votul participanţilor
pentru concursul lunii MARTIE 2012
a cărui temă a fost să includă în text cuvîntul
BRAZDĂ.





FELICITĂRI CÎŞTIGĂTORILOR:

Cornel C. Costea
Maria Tirenescu
LIN
ivi Ciupav
Şi tuturor participanţilor!



                                                     
*

Locul I – 21  puncte

43.

brazdele adânci –
tot mai înalt cântecul
ciocârliilor

Cornel C. Costea


Locul II – 20 puncte

19.

ultima brazdă –
vechi rădăcini întoarse
către lumină

Eduard Ţară



Locul III – 15 puncte

35.

ultima brazdă –
în sfârşit fruntea tatei
se descreţeşte

Petru-Ioan Gârda



Locul IV – 12 puncte

13.

câmp plin de brazde -
pe chipul ţãranului
cute ascunse


Mircea Teculescu



Locul V – 11 puncte

1.

plugul ruginit –
bunicul desenează
brazde pe șevalet

Tincuţa Horonceanu Bernevic

24.

secetă mare -
pe fruntea ţăranului
o nouă brazdă

Genovel-Florentin Frăţilă

29.

brazdă reavănă –
un hârciog așteaptă
semănătorii

Dan Norea

51.

plugul ruginit –
pe chipul bătrânului
încă o brazdă

Claudia Ramona Codău


Locul VI – 10 puncte

15.

brazde pe țarini
acoperă sămânța -
zvon de-nviere

Mihai Talaşman

37.

brazde de tractor -
controlori de calitate
trei berze

Florin Grigoriu



Locurile ocupate de ceilalţi participanţi pot fi văzute în tabelul voturilor trimis pe lista LAPNO, precum şi, prescurtat, în tabelul de mai jos:


Numele
puncte
obţinute
locul
ocupat
Cornel C. Costea
21
I
Eduard TARA
20
II
Petru Ioan Gârda
15
III
Mircea Teculescu
12
IV
tincuța horonceanu bernevic
11
V
Fratila Genovel-Florentin
11
V
Dan Norea
11
V
Claudia-Ramona Codau
11
V
Mihai Talașman
10
VI
     Florin Grigoriu
10
VI
Virginia Popescu
9
VII
Maria Adam
8
VIII
Bea Hurmuz
8
VIII
Vali Iancu
8
VIII
Dumitru  Roșu
7
IX
Doina Bogdan Wurm
7
IX
Constantin STROE
6
X
Maria Doina Leonte
6
X
Ildiko Juverdeanu
6
X
Iuliana Linte
6
X
Letitia Iubu
5
XII
gabriela marcian
5
XII
Simona Dobrescu
5
XII
Mariana Tanase
4
XIII
Silvestru Miclăuş
4
XIII
Amalia Voicu
4
XIII
anisoara iordache
3
XIV
Manuela Dragomirescu
3
XIV
Cezar F. Ciobîcă
3
XIV
Adina Enăchescu
2
XV
Valer Pop G.
2
XV
Dan Iulian
2
XV
Sandrina Pătrăşcan
2
XV
VASILE CONIOŞI-MESTEŞANU
2
XV
Speranţa Rubin
2
XV
Corina Ion
2
XV
Elena Agiu-Neacşu
2
XV
Victoria Fătu Nalaţiu
1
XVI
Mihaela Băbuşanu Amalanci
1
XVI
Mareş Octavian
1
XVI
POP  V  VALER
1
XVI
Andronic Andra
1
XVI
Gigi Stanciu
0

G.G.G.
0

STOPS
0

Vicoria Chitoveanu
0

Marcela Ignatescu
0

Grigore Vlad
0

Ioana Geier
0

Chifu Ecaterina
0

Rafila Radu
0

Annya May
0

Cornelia Tămâian
0