Am ales sintagma de
Ziua Muncii ca temă a concursului pentru că există în memoria colectivă
multe reminiscenţe, şi plăcute, şi dezagreabile, ale sărbătorii vremurilor nu
de mult trecute. Simbolistica ambiguă a formulei este surprinsă admirabil şi
fără menajamente în cunoscutul poem al lui Şerban Codrin: de ziua muncii – / la soare uscându-se / pielea
unui cal.
de ziua muncii –
pescarii pe sub sălcii
mai prind câte-un somn
Virginia Popescu
Fără să reuşească un poem nemaipomenit,
Virginia realizează două jocuri de cuvinte bine făcute care arată o tehnică
perfect stăpînită. Somnul este opus pe de-o parte muncii, iar pe de altă parte
omonimului său peşte. Atmosfera poemului este, cu ironia de cuviinţă, aceea
molcomă a unei ieşiri în natura în care primăvara s-a statorinicit. O compensaţie
a zilelor cînd somnul este înrerupt brusc pentru a ajunge mai degrabă mahmur la
muncă. Pe de altă parte pescuitul la undiţă e o activitate ambiguă, între
picoteală şi agilitate bruscă – dacă-n undiţă se agaţă cumva vreun peşte.
Ziua Muncii –
rândunica-şi repară
vechiul cuib
Maria Adam
Ziua Muncii nu este totalmente confiscată
de comunismul festivist. Şi înainte de a fi exclusiv a muncii, ziua de
Armindeni era una a primului ieşit la iarbă, oficializarea venirii primăverii.
Maria găseşte o interpretare care dă o valoare mai organică numelui zilei.
Sărbătoarea rîndunicii este una a efortului real de a-şi repune-n funcţiune
cuibul. Primăvara este consfinţită şi prin ceea ce face ea la fel ca
gospodinele care şi-au dereticat casele.
de ziua muncii –
unde era tribuna
doarme un câine
Octavian Mareş
Iată
şi un poem care aminteşte de vechile festivisme. Nu ştim dacă există vreun
regret sau nu. Cîinele prinde şi el, ca şi pescarii, un somn bun la soare, mai
în ton cu primăvara care venea şi înainte şi vine şi acum, după ce vremea
paradelor s-a dus. Şi-a dispărut şi tribuna.
de
ziua muncii –
în
palmele rănite
lăcrămioarele
Maria Doina Leonte
Adevărata sărbătoare a muncii este una austeră şi delicată totodată, dar cum
să sugerezi doar, fără să-l decretezi, acest lucru? E suficient un joc de
cuvinte simplu şi eficace: sărbătoarea sînt chiar lacrimile care udă
lăcrămioarele abia culese, balsam pe palmele rănite. Căci ziua muncii e oricare
dintre zile. Dacă ai învăţat să-i meriţi sărbătoarea.
de ziua muncii
un șomer intrigat -
ce sărbătoare-i azi?
Dan Norea
Întrebarea
şomerului e derutantă. Să fie doar o sfidare a celui ce nu simte nimic
sărbătoresc în faptul că nu munceşte zilnic? Sau mai curînd o mărturisire a
faptului că pentru el o sărbătoare ar fi să-şi găsească realmente de lucru.
de Ziua Muncii -
printre straturi bunica-și
plivește umbra
Cezar Florin Ciobîcă
Bunica
n-a prea ţinut sărbătoarea asta. Ea a sărbătorit mereu prin muncă o anume
hărnicie tenace. Acum însă, în drumurile sale prin grădină, nu prea mai are ce îngriji,
se mai apleacă însă reflex să smulgă cîteo buruiană de parcă şi-ar plivi umbra
tot mai subţire.
micuţul păstor –
tocmai de ziua
muncii
împletind la bici
Rafila Radu
Păstorul nu prea are zile de odihnă sau
de sărbătoare. Şi, dacă se obişnuieşte deja cu zilele de lucru din zori şi
pînă-n seară, are totuşi răgazul de a mai împleti un bici sau a ciopli o bîtă.
Tocmai este o mică ironie pentru că ciobanul nu-şi rînduieşte zilele după
festivisme facile.
la umbra clipei -
vechi ceas cu pendulă stă
de ziua muncii
Mihai Mateiciuc
Iată o ipoteză insolită: ceasul care nu se opreşte niciodată s-a dedulcit
şi el la sărbătoarea în care nu se lucrează. Să fie o răzvrătire, o grevă
spontană sau doar uzura travestită în simboluri umane? Umbra clipei e însă greu
de înţeles. Şi de susţinut ca imagine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu