„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

marți, 29 decembrie 2009

Simbolul în haiku (I)


O producţie artistică ale cărei ţeluri se rezumă la a reproduce realitatea poate fi numită pe drept cuvînt mimetică. Ea încearcă să re-dea, să imite, să copieze descriptiv ceva ce există în lumea reală şi reuşita sa se măsoară printr-o cît mai adecvată reprezentare a modelului de la care a plecat. O operă mimetică tinde să concureze realitatea şi, aşa cum spun, vulgarizînd, anecdotele antice, vrăbiile se reped să ciugulească strugurii din tablou, iar calul lui Alexandru Machedon nechează de bucurie în faţa portretului în care îşi recunoaşte stăpînul.


O producţie simbolică însă nu-şi epuizează sensurile în încercarea de a copia realul, ea foloseşte elemente sau structuri mimetice pentru a transmite sensuri care le depăşesc (şi într-un fel le anulează) pe acestea. Imaginile (reprezentările) nu sînt finalul dorit în creaţia simbolică, ele sînt doar un preliminariu necesar pentru a comunica un alt sens mai înalt, mai ascuns pentru care ele reprezintă doar un vehicul. Şi totuşi, între concretul sensibil al imaginii şi sensul abstract (raţional şi emoţional) simbolizat de ea rămîne o interferenţă permanentă. Fiecare îl neagă şi se împleteşte cu celălalt, niciunul nu se poate însă emancipa de el.


Orice imagine este prin definiţie mimetică, ea este un corespondent al unei realităţi, al unui lucru sau al unei fiinţe. Chiar dacă ea face o anume selecţie între trăsăturile obiectului, el rămîne recognoscibil prin suma şi ponderea lor, prin accentele ontologice pe care le conservă. Imaginea poate deveni simbol doar atunci cînd în acest mod de structurare mimetică intervine o alterare semnificativă. Imaginea simbolică este una deformată prin deplasarea accentelor ontologice, ea clatină neutralitatea narcisiacă a imaginii care celebra obiectul şi lasă să pătrundă în fisurile apărute sensuri care depăşesc atît obiectul, cît şi oglindirea lui fadă.


*


Să încercăm să vedem cum se comportă un haiku din acest punct de vedere. Vom observa în primul rînd că scurtele secvenţe verbale (între simple sintagme şi scurte propoziţii) din care e compus poemul nu sînt autonome, ele sînt doar decupaje dintr-o realitate şi pretexte evocatoare pentru compunerea unei scene.


Mesaj pe robot –

„Au înflorit prunii...”

şi-apoi tăcere


Sînt oare suficiente aceste trimiteri verbale pentru a contura univoc o scenă reală? Mai degrabă nu. După inspiraţia de moment şi după capacitatea sa imaginativă, cititorul are în faţă un evantai de scenarii între care poate opta sau pe care le poate savura într-o împletire ambiguă, bucurîndu-se de tainica lor întrepătrundere.


Cineva a lăsat un mesaj pe robot. Altcineva îl ascultă. Mesajul nu îndeplineşte tipicul şi automatismele mesajelor pragmatice lăsate în mod obişnuit pe robot. Cel care l-a lăsat nu şi-a declinat identitatea şi nici n-a spus ce doreşte, a aruncat (ca nuca-n perete) o propoziţie, fără să spună dacă vrea sau nu ceva, dacă aşteaptă sau nu să fie contactat. A tăcut brusc, lăsînd în urmă doar o dîră de mister.


Imaginea realităţii este aici distorsionată: pe robot a apărut un mesaj de altă factură, atipic. El deschide alt univers al discursului şi alt orizont al aştepărilor, în care şi cuvintele şi circumstanţele, mai ales cele nespuse, capătă alte semnficaţii. Să vedem cine l-ar fi putut transmite. Un intim care îi ştie destinatarului aplecarea spre contemplarea pomilor înfloriţi. O persoană necunoscută care vrea să-i atragă atenţia asupra unui lucru delicat (ca să-l impresioneze, ca să-l sensibilizeze, ca să stabilească poate o punte de comunicare/cuminecare). O persoană cunoscută care-i sugerează astfel prilejul unei reîntîlniri. Cineva de demult care vrea doar să-i aducă aminte de alte vremuri şi alte preocupări.


Tăcerea din final are şi ea, acum, mai multe posibile înţelesuri. Poate fi doar reţinere şi timiditate. Poate fi continuarea firească pe care orice fire contemplativă o înţelege: amuţirea în faţa minunilor firii. Poate fi însă şi o insinuare, o chemare, o provocare. Dar, dincolo de toate acestea, poate fi seninătatea cu note tragice a meditaţiei în preajma năvalnicei explozii a efemerului.


Transfigurarea simbolică pe care o suferă imaginile acestui poem este obţinută printr-un decupaj elocvent care omite o sumă de detalii pentru a pune în valoare doar cîteva contraste: comunicare robotică – cuminecare din tainele firii, vorbărie – tăcere, informaţie – împărtăşire.



duminică, 27 decembrie 2009

Antologie de haiga

Am găsit un anunţ în revista Ploc! La lettre du haïku No 30, un anunţ care cred că îi poate provoca pe cei care scriu haiga. E vorba de o antologie cu tema La ville (Oraşul).

Se cere o biografie de cel mult 10 rânduri. Pentru a participa la o expoziţie de haiga la Sofia, mai trebuie să trimiteţi între două şi cinci poeme pe desen alb-negru sau color (nu se precizează dacă se pot trimite fotografii), fără o temă, în format A4 sau A3, până la data de 15 ianuarie 2010.

Adresa la care Velina Zankoff aşteaptă creaţiile este: vzankoff@yahoo.fr

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Ghici cine... decembrie 2009

Tabelul voturilor, întocmit de Livia Ciupav, şi calculul voturilor pentru stabilirea celor mai bine clasaţi le-am trimis într-un ataşament pe lista LAPNO. Iată cum se prezintă situaţia pentru luna decembrie:



În afară de Ioana Dinescu, cu 13 puncte, toţi ceilalţi au obţinut sub baremul de 9 puncte şi nu au fost luaţi în consideraţie în clasamentul cumulat. La sfărşitul anului cele mai bune aprecieri, cumulînd rezultatele lunarea sînt:


Petruţ Pârvescu a cîştigat detaşat, cu un scor impresionant, aproape de două ori mai mare decît al umătorului clasat. Au mai punctat şi:



(ca şi pînă acum, cu clic pe tabele, le puteţi vedea în mărimea originală)

Toate rezultatele la concursul GHICI CARE SÎNT CELE MAI BUNE POEME le puteţi vedea cu clic pe linkul anterior.

vineri, 25 decembrie 2009

REZULTATELE CONCURSULUI DE DEBUT

Volumele care au participat la concursul de debut pot fi găsite în secţiunea CONCURS DE DEBUT din BIBLIOTECA ROMANIAN KUKAI. Ele sînt:

Florentina Loredana Dalian - GINDURI PE FRUNZE CAZATOARE

Tincuta Horonceanu Bernevic - CANTEC DE MIERLA

Cornelia Tămâian - ARIPI DE COCORI

Livia Ciupav - CALENDAR DE CEAPĂ

În urma jurizării făcute de Manuela Miga, Dan Doman şi Corneliu Traian Atanasiu a fost declarat cîştigător volumul Stropi de rouă al Liviei Ciupav.

Felicitări cîştigătoarei! Sperăm ca volumul să apară pînă în primăvară.

miercuri, 23 decembrie 2009

Modificări necesare în organizarea concursului lunar


Cele de mai jos sînt cîteva propuneri pentru îmbunătăţirea concursului începînd de la 1 aprilie 2009. Mi-am luat timp pentru a înregistra şi alte păreri şi pentru a face modificările după ce toţi v-aţi obişnuit cu ideea, iar o parte aţi cooperat la şlefuirea ei.


*


Un concurs este o confruntare. Participanţii trebuie să dea dovadă de spirit ludic şi de fair-play, trebuie să se bucure de succes şi să suporte cu demnitate înfrîngerea. Întrecerea nu este una între orgolii, ci între competenţe binevoitoare şi obişnuite cu alternanaţa şanselor. Anumite conjuncturi de moment te pot face să cîştigi întîmplător, deşi nu ai constanţa unei prestaţii de valore, sau să pierzi, deşi în mod obişnuit ai o prestaţie bună, pentru că nu ai fost în formă, nu ţi-a convenit tema, n-ai avut destul timp să elaborezi ceva de calitate. A cîştiga devine astfel mai puţin o confirmare, cît o învestire cu un plus de responsabilitate pentru viitor. A pierde este ceva firesc care te face să conştientizezi greşelile din care poţi învăţa mai mult decît din reuşite. Pentru cine are în sînge spiritul competiţiei, concursul, oricare ar fi rezultatele lui, îşi păstrează nealterată bucuria întrecerii. Concursul te ţine conectat, te stimulează, te face părtaş la o comunitate afină care cultivă plăcerea jocului.


Un sistem de concursuri oferă o şansă în plus pentru echilibrarea rezultatelor de moment. Nici succesele, nici înfrîngerile nu sînt definitive şi nu se ţin lanţ. De la etapă la etapă, balanţa înclină de partea unuia sau a altuia. Reuşita şi înfrîngerea se compensează. Pierderea absolută rămîne doar renunţarea la concurs. Şi ea poate însemna o recunoaştere a faptului că ceea ce încercai nu ţi se potriveşte sau că n-ai avut dorinţa adevărată de a-ţi ridica nivelul competenţei citind, studiind, gîndind asupra calităţii producţiilor tale şi încercînd să le îmbunătăţeşti luînd ca model pe cele care ţi se impun ca valori incontestabile.


Concursul este forma cea mai lesnicicioasă şi mai atractivă de a te apropia de un domeniu abia intuit dar plin de seducţii. Ca în orice domeniu, diletantismul jucăuş este însă abia începutul. Dincolo de concurs, cei care prind gustul haiku-ului au nevoie acută de studiu dedicat şi îndelung, de cultivare existenţială a acelei atitudini contemplative din care se naşte mai mult sau mai puţin dificil acest poem sau, uneori, în stare de graţie, izvorăşte fără să vrei. Iar în ce priveşte studiul, pentru măcar un an, doi, cei care vor să aprofundeze înţelegerea haiku-ului găsesc material suficient în limba română pe site-ul ROMANIAN KUKAI şi în BIBLIOTECA ROMANIAN KUKAI.


*


Concursul lunar, pe care l-am lansat pe 1 aprilie 2007 şi care s-a desfăşurat deja 33 de ori, a funcţionat cu eficienţă pînă acum reuşind:


· să facă promoţie haiku-ului pe internet, dovadă fiind cei 145 de participanţi şi cele 1388 de participări de pînă acum

· să adune în jurul său, a site-ului pe care e organizat concursul şi a constelaţiei de site-uri adăugate lui comunitatea prea laxă, rărită şi slăbită de lupte fratricide a iubitorilor de haiku

· să atragă pe internet pe mulţi dintre cei vechi care ignorau posibilităţile noilor mijloace de comunicare

· să descopere şi să fidelizeze un nou grup de iubitori de poezie niponă care au confirmat deja şi reprezintă o infuzie de tinereţe în vechea comunitate.


În aprilie 2009, pentru a îmbunătăţi calitatea aprecierilor sistem kukai făcute de participanţi, am trecut la un concurs jurizat. Cred că este momentul să ne gîndim la un sistem mai complex şi mai eficace: împărţirea concurenţilor în două grupe, avansaţi şi începători. Concurenţa de-a valma nu este profitabilă nici pentru unii, nici pentru alţii.


Propunerea pe care o fac va fi testată pe parcursul lunilor ianuarie şi februarie 2010 prin mai multe sondaje aşa cum am făcut şi în anul anterior:


· în linii mari, concursul se va desfăşura după calendarul cunoscut, tema şi termenele vor rămîne aceleaşi pentru cele două grupe

· doar grupa celor avansaţi va beneficia de jurizare, dar aprecierea participanţilor va puncta şi ea în proporţie de 50% în stabilirea rezultatelor

· în grupa începătorilor rezultatele vor fi stabilite doar prin voturile participanţilor (în sistem kukai)

· pentru început, va fi elaborat un sistem de calificare în prima grupă care va ţine cont de performanţele de pînă acum

· iar apoi de modalităţi de promovare şi retrogradare dintr-o grupă în alta la sfîrşitul unei perioade (poate 3, poate 6 luni)

· sistemul va implica faptul că nu există senatori de drept în prima grupă şi numai cei care concurează continuu la un nivel înalt pot rămîne în ea, codaşii (indiferent de motive – neparticipare sau slabă prestaţie) fiind retrogradaţi, locurile lor fiind ocupate fruntaşii din grupa a doua.


Dorim ca, în felul acesta, concursul să devină mai redutabil, grupa întîi devenind o adevărată confruntare naţională a celor ce doresc să se înfrunte de dragul competiţiei. Şi, de asemenea, prin cea de a doua grupă să creăm o emulaţie printre cei ce se simţeau mereu oarecum în umbra celor prea buni.


Un concurs rămîne o întrecere şi acest lucru e scopul său principal. Modul de desfăşurare îl poate face să cumuleze şi funcţii de iniţiere, instruire, de ajutor în formare gustului. Ceea ce ne şi străduim să realizăm fără însă să transformăm concursul în grădiniţă.


Regret că nu avem destule competenţe pentru a fi un atelier şcoală care să dădăcească pe noii veniţi. Oricum, formarea gustului nu poate fi făcută la un curs scurt plătit şi finalizat prin obţinerea unui atestat. E nevoie de răbdare şi timp pentru schimbări profunde de mentalitate, reaşezări de straturi ale fiinţei, sedimentări şi limpeziri afective. Doritorii au la dispoziţie suficient material pentru a se iniţia şi-şi pot căuta printre cei pe care-i ştiu mai avansaţi persoane dornice să-i ghideze pe calea lor.




RETROSPECTIVA 2009 - VOTUL PUBLICULUI

Nu vreau să trag concluzii pripite, dar este destul de evident că există preferaţi ai publicului. Votul publicului (participanţi, şi neparticipanţi la concurs) a stabilit mereu o altă ordine decît cea a juriului. Merită să fie pusă în evidenţă şi ea. Dacă n-am mai făcut un clasament al fiecărei luni în funcţie de acest vot, oricine a avut acces la tabelul voturilor şi a putut s-o facă singur.


La sfîrşit de an merită să vedem şi cum ar fi fost dacă luam în consideraţie votul publicului. Pentru asta am întocmit un clasament pe întreg anul 2009, luînd în consideraţie primele 6 punctaje din fiecare lună şi acordînd 6 puncte pentru primul loc şi descrescînd 1 punct pentru locul 6. Iată cum arată clasamentul final:




Să comparăm cu un clasament al cîştigătorilor în care am acordat acelaşi punctaj, între 6 şi 4, numai primilor 3 clasaţi de juriu (primele 3 luni sînt cu votul participanţilor):




9 nume apar în ambele clasamente: Henriette Berge, Eduard Ţară, Doina Bogdan Wurm, Livia Ciupav, Maria Tirenescu, Valeria Tamaş, Vali Iancu, Felicia Leş. Dar în continuarea clasamentului celor premiaţi se regăsesc şi ceilalţi aflaţi în prima parte a clasamentului publicului.





marți, 22 decembrie 2009

REZULTATELE CONCURSULUI ROMANIAN KUKAI DECEMBRIE 2009




REZULTATELE

ROMANIAN KUKAI DECEMBRIE 2009


Dragi prieteni ai haiku-ului,

Iată rezultatele stabilite de juriu pentru concursul lunii DECEMBRIE 2009

a cărui temă a fost să includă în text cuvîntul SANIE în oricare din formele lor gramaticale.



FELICITĂRI CÎŞTIGĂTOAREI:


Ioana Geier


Şi tuturor participanţilor!




*


Locul I – 13 puncte


24.

Sania vuind-

Din omul de zapada

doar cratita gri


Ioana Geier




Locul II – 12 puncte


41.

scaun cu rotile –

un ghiozdan şi-o sanie

lângă ulucă


Ion Răşinaru



Locul III – 10 puncte


47.

luptă cu bulgări -

sănii abandonate-n

vârful dealului


Sorin Toma Boc



Locul IV – 9 puncte


37.

stele tăcute -

pe dealul pustiu numai

urme de sănii


Dan Norea



Locul V – 8 puncte

31.

sănii uitate -

lângă vatră bunica

toarce fir de basm


Doru Emanuel Iconar


35.

Zăpezi prea târzii -

bătrân mângâind talpa

saniei de lemn


Petru-Ioan Gârda



Locul VI – 4 puncte


30.

Lacul îngheţat -

pe urmele saniei

steaua polară


Henriette Berge


38.

Avalansa-n munti -

cu clinchet lin de zurgalai

trecea sania


Angela Radu




luni, 21 decembrie 2009

Urări de sezon

Puteţi trimite de-acum felicitări cu haiku inclus (doi în unul) celor dragi prin intermediul:

http://www.nicepps.ro/

Cele mai potrivite pentru Ajun sînt:

PESTISORUL DE AUR VA SPUNE BUNA DIMINEATA LA MOS AJUN

şi

URĂRI ÎN STIL HAIKU

E suficient să faceţi clic pe trimite ca felicitare şi să completaţi datele cerute dedesubt.

În caz că vreţi să alegeţi o altă prezentare folosiţi linkul:
la care găsiţi 18 prezentări care includ unul sau mai multe poeme haiku. Felicitarea trimisă implică, la destinatar, vizionare online a prezentării.

Succes şi tot ce vă doriţi să vă aducă Moş Crăciun! (dacă i-aţi pus în sac)


duminică, 20 decembrie 2009

Anunţuri pentru cei care mai au timp şi inspiraţie

Până la sfârşitul anului, mai puteţi trimite poeme la următoarele adrese:

1. În cadrul Proiectului "ART grupa AKT" din Valjevo se anunţă un concurs literar. Se pot trimite poezii nepublicate, proză scurtă (nu mai mult de 20 de linii), haiku şi haibun. Până la 3 poeme, povestiri, haiku... pot fi trimise in dublu exemplar cu un cod. Adresa şi o scurtă biografie trebuie trimise într-un plic separat.

Termenul este 31 decembrie 2009.

Premiile constau în diplome şi picturi. Premiile vor fi înmânate în luna mai 2010.
Textele selectate vor fi publicate într-o carte.

Adresa la care se trimit textele:

„ART grupa AKT”
Milica Ilic Gacic, secretarul
Duska Radovica
114000 Valjevo
Srbija

sau e-mail: aktvaljevo@gmail.com

2. Reamintesc concursul pentru antologia "Haiku for Teens", anunţat în urmă cu puţin timp.

3. Până la 1 ianuarie 2010 puteţi trimite 3 haiku-uri la un concurs pe tema le pied / an troad. Se pot trimite în limba franceză. Sunt două categorii: copii 3-12 ani şi colegii şi adulţi. Adresa:

Festival Taol Kurun - Sant Adrian - 29300 Arzano

sau

taolkurun@laposte.net

Rezultatele se dau în luna ianuarie 2010.

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Revista Albatros vă anunţă

Dragi prieteni,

Albatros este gata pentru publicare, dar conditia aparitiei tine finante. Revista reuneste 2 numere in 250 de pagini, cu materiale legate de festivalul din mai, colocviul din septembrie, activitatile din proiectul INTERCULTURALITATE ROMANIA-JAPONIA, prezentare de carti, eseuri haiku, haiga, haibun, rengay, autori romani, si straini.

Un exemplar va costa 20 de lei si daca puteti lua 2-3 numere, v-am fi recunoscatori.

Banii pot fi trimisi in contul cod IBAN RO42RN0121015099370001, deschis la BCR, pe numele SOCIETATEA DE HAIKU DIN CONSTANTA, cu specificarea pentru revista Albatros, in termen de 10 zile. Sau prin mandat postal, d-lui Radu Patrichi , pe adresa Strada Tulcei, nr. 3, bl. scara A ap. 36, cod 900434, Constanta. Daca puteti anuntati-i si pe altii.

cu cele mai alese ginduri, Staff-l Societatii de Haiku
Laura Vaceanu, Alexandra Flora Munteanu, Radu Patrichi, Anasatasia Dumitru

joi, 17 decembrie 2009

Şi


Pornind de la o nemulţumire legată de felul în care se face referinţă la tot felul de reguli băbeşti care sînt invocate cu privire la structura (şi de multe ori şi aprecierea) haiku-ului, am încercat să abordez, pe rînd, părţile de propoziţie despre care se spune că e bine sau nu e bine să fie prezente în poem. Am început cu verbul şi voi continua cu adjectivul, adverbul, cuvintele de relaţie şi, la sfîrşit poate, substantivul.


Am convingerea că poate cele mai importante dintre cuvintele folosite în haiku din punct de vedere stilistic sînt cele mărunte: prepoziţii şi conjuncţii, adverbe şi locuţiuni. Am făcut pe fugă o scurtă prezentarea a adverbului doar (care ar merita mai multă insistenţă). Astăzi încerc şi una a lui şi.


Important este să ştim cum funcţionează asemenea cuvinte aparent neglijabile în economia poemelor, căci ele pot înmagazina o cantitate preţioasă de informaţie sugestiv-stilistică. Cred că a le cunoaşte funcţiile şi a le recunoaşte valoarea în compunerea poemelor este de departe mai important decît a buchisi reguli îndoielnice.


*


Cea mai comună şi mai banală funcţie a lui şi este aceea de conjuncţie copulativă. El leagă două părţi de vorbire de acelaşi fel, fie ele substantive, adjective, verbe sau adverbe, impresia fiind că între ele există o anume corespondenţă şi echivalenţă funcţională în sintagmă sau propoziţie.


Ceaţă şi brumă.
Două crizanteme
secerate de vânt


Între mâlul greu
şi cerul de-azururi plin
,
doar un nufăr alb


Aprigă ploaie:
între fulger şi tunet
ultimul sărut


Doi îndrăgostiţi
în oglinda lacului...
Cerul şi iarba


Întins de mirişti.

Un singur spic de strajă

şi-un mac ofilit


Copaci goi
şi cuiburi părăsite
aşteptând primăvara


Între iad şi rai
plăpândul fir de iarbă
ţine cumpăna


În cazurile de mai sus, echivalenţa între cele două cuvinte legate prin şi este şi una de sens, ele sînt fenomene meteo, lucruri, oglindiri cam de aceeaşi speţă şi din acelaşi spaţiu fizic şi spiritual. Există între ele o corespondenţă firească, aproape naturală, chiar şi atunci cînd sînt contrastante.


În alte cazuri însă, sînt legate copulativ doar părţi de vorbire de acelaşi fel, dar elemente diferite din punct de vedere semantic:


Linişte.
În plasa păianjenului:
luna, noaptea şi eu


Pe coama casei
luna şi o bufniţă
la sfat de taină


Râde un copil.
Sar toate lacătele
şi-un stol de fluturi


Cătunele dorm –
stau de strajă viselor
câinii şi luna


Nucile verii
înfiorate în crengi –
amare şi verzi


Printre fulgi şi soare,
zâmbetul ştirb
al unui copil

A trecut pe drum
sania cu clopoţei
şi-un dor de greieri


În toate poemele de mai sus, există o alăturare care vrea să sugereze o echivalenţă în alt registru, uşor suprafiresc, al celor legate prin şi. Şi are aici un efect stilistic de contaminare a sensurilor. Într-un mod tainic cele puse în legătură par să intre într-o corepondenţă misterioasă.


Şi leagă printr-o coordoanare copulativă şi două propoziţii (verbe lor) de acelaşi fel:


Melci după ploaie.
Stau în cochilia mea
şi citesc


A trecut un tramvai

şi, vai, după el

a năvălit iarna


Am dat “bună seara”,

şi păianjenul

nici nu s-a clintit


În ultimele două poeme, şi nu mai este atît de neutru stilistic. El înşiruie, ca în povestire, aparent monoton şi echivalent, faptele, dar într-un mod devenit deodată abrupt şi oarecum adversativ. Tramvaiul pare să declanşeze iarna, s-o tragă după el; păianjenul este nu doar imperturbabil, ci de-a dreptul “nepoliticos”. Linia povestirii nu se mai păstrează, continuarea, completarea, adaosul, precizarea schimbă drastic nivelul emoţional şi semantic al celor spuse anterior.


Aşezat înaintea unor cuvinte, şi (acum adverb) are şi o funcţie de scoatere în evidenţă şi de accentuare. Ea este cu atît mai evidentă în locuţiuni adverbiale ca:


Chiar şi cucii
zboară câte doi
în primăvara asta


Seară în verde –
până şi lemnul din gard
înmugureşte


Cules de struguri –
acum pînă şi toaca
sună a doagă


Ideea surprinsă în locuţiunile chiar şi, pînă şi este aceea că un anume lucru (primăvara, verdele, recoltatul strugurilor), în circumstanţele actuale, după cum se vede excepţionale, şi-a extins limitele mult dincolo de ceea ce era normal. Şi minunea se produce.


În cele de mai jos, şi face acelaşi lucru şi singur (avînd aceeaşi valoare ca locuţiunile chiar şi, pînă şi):


Doar un păianjen.

La urma urmei

dorm şi eu cu cineva


O buruiană
în mijlocul florilor –
a înflorit şi ea


Funcţia de accentuare a unei repetiţii contrastante, a opoziţiei dintre toate păsările şi eul singur sai domtre unicat şi multiplu este realizată şi în:


Mormânt părăsit.
Şi în acest an flori roz
de nu-mă-uita


Primul trandafir.
Şi toate păsările.
Şi eu singur cuc


Un singur copac
lângă calea ferată –
şi-atâtea trenuri...

În toate cazurile de mai sus ale lui şi adverb, se poate remarca o funcţie de ridicare a nivelului emoţional prin focalizarea pe un anume obiect. Obiectul este într-un fel recuperat dar de data asta cu un accent valoric superior.


Un rol de excepţie are şi în poemul:


În urma broaştei

un plescăit în noapte –

şi luna în ţăndări


În primă instanţă îl putem citi ca acel şi... pe care îl folosim retoric, prelungind pauza semnificaitvă de după el, cînd, povestind, vrem să ţinem ascultătorul cu sufletul la gură în aşteptarea neaşteptatului. Şi, în acest caz, resimţim lesne că el continuă de fapt povestea, dar la un mod mult mai înalt, trimiţîndu-ne simultan la înţelesul de urmare instantanee şi de consecinţă de neînţeles. E un şi concluziv şi totodată adversativ. Şi introduce o consecinţă suplimentară, nebănuită şi de departe mai importană decît banalul plescăit. E un şi care supralicitează, accentuează hiperbolic plescăitul.


Cititorul avizat ştie însă că tot poemul este doar o alegorie şi că isprava broaştei, care l-a trezit pe Bashō din starea de reverie, este un pandant pentru soarta oricărui lucru efemer petrecut pe lumea asta şi deci şi pentru viaţa fiinţelor şi a omului. Saltul este traseul unei vieţi, iar impactul cu apa dispariţia, moartea. Ecoul poate fi doar un plescăit banal şi repede uitat. Şi totuşi... într-un ciudat joc de oglindiri, el sfarmă discul de argint al lunii.


*


Aparent, şi pare o vocabulă banală, dar privit cu atenţie dezvăluie înţelesuri extrem de subtile, unele dintre ele realizate tocmai prin valorile sale mai curînd stilistice decît gramaticale. Un şi bine plasat în poem poate fi un centru de cristalizare sau de iradiere a sensului.


(toate poeme cu care am exemplificat pot fi găsite în antologia Luna în ţăndări)