„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

luni, 28 septembrie 2009

Comentariile juriului la poemele lunii septembrie 2009



Manuela Miga



Majoritatea haiku-urilor se mulţumesc să descrie „vremea culesului” în diversele sale faze: în toi, în ultima zi, ba chiar în clipele iniţiale ale comercializării. Via se bucură de cea mai largă popularitate, apoi merele (roşii de preferinţă, unele printre frunze verzi, pentru contrast), porumbul („floarea” noastră naţională), nucile, ba chiar ciupercile, a căror vreme de cules nu e neapărat toamna. Printre reuşite aleg haiku-ul 4:


în aşteptare –

printre ştiuleţii culeşi

un biet şoricel


care ne prezintă un cules în două registre, colorându-l emoţional pe cel de-al doilea, deoarece ne face să ne identificăm cu micul rozător, cu speranţele şi spaimele lui, precum şi cu inteligenţa sa de a aştepta momentul potrivit. Şi în haiku-ul 12


cules de vie –

băiatul paznicului

cu ochii în lacrimi


autorul reuşeşte să ne emoţioneze fără a cădea în sentimentalism. Anticipând sfârşitul culesului, copilul ne face părtaşi la clipa în care tatăl lui va rămâne fără frumosul său „loc de muncă” şi el va trebui să-şi ia adio de la locul de joacă şi dulceaţa strugurilor.


Un cules aparte (55)


bolta cu stele –

vin de-mpărtăşanie

cules bob cu bob


ar fi avut de câştigat dacă ar fi fost prezentat în ordinea firească: întâi culesul, apoi privitul, degustatul. Aş propune:


bob cu bob culeg

vinul de-mpărtăşanie –

stele pe cer


În plus, cuvântul cer sugerează şi cerul gurii, unde lumina stelelor s-ar putea simţi în toată concreteţea ei, nu doar în strălucirea vizibilă a divinei licori.


(54) Capătul zilei –

bătrânul culegător

de coşuri goale


e foarte frumos construit etalând rezonanţa situaţiilor: coşurile sunt goale, culegătorul lipsit de putere e bătrân, ziua a expirat.


Un simpatic senryu-meniu-gurmand enumeră în al doilea vers „obiectul muncii” ajuns deja pe ştergarul mesenilor: struguri, pere, mere, nuci, versul final fiind rezervat produselor aduse de acasă – clisă, pită, şnaps.


O mai profundă abordare a temei culesului prin exprimarea trăirilor sezonale (kisetsu, sentiment sezonal, din care se naşte kidai = temă sezonală, care se detaliază în kigo = cuvânt sezonal) o dovedeşte haiku-ul 14:


se-ntorc obosiţi

dar veseli de la cules –

care cu saci plini


Cu adevărat, în perioada culesului oamenii se bucură să-şi vadă în căruţă roadele muncii lor şi oboseala lor e veselă. Mai puţin reuşit datorită primului său vers, nr. 15 descrie sentimentul culegătorilor care, vibrând la unison cu lumea largă, contemplă plecarea cocorilor:


un gând de toamnă –

culegătorii de mere

petrec cocorii


Un sentiment sezonal trăit la un nivel elevat ne întâmpină în haiku-ul 34 (în versul întâi, „ce-a” înlocuit cu „ce a” duce în mod elegant la 5 silabe):


tot ce a rămas

în grădina culeasă –

secera lunii


Tot e foarte bine plasat, sugerând că nimic nu a rămas necules din cele ce se puteau culege, desigur, luna nefăcând parte din cele destinate hranei trupului, trecătoare ca şi el, ci din cele eterne, hrană a spiritului ce nu poate fi secerată – minunată sintagmă pentru lună! Felicitări autoarei care a exprimat astfel relaţia dintre cele două planuri. După criteriile gustului japonez care apreciază la cel mai înalt nivel întâlnirea dintre „les beaux ésprits”, m-am bucurat că acest haiku mi-a amintit unul celebru al lui Ryōkan:


nusubito ni

torinokosareshi

mado no tsuki


care ar putea fi tradus aşa:


hoţii -

neluată a rămas

luna din fereastră


Ni nu este un kireji, aşa cum am notat eu, ci o particulă locativă ce sugerează vizita hoţilor la sărăcăcioasa colibă a călugărului Ryōkan (de unde nu au avut ce lua, doar umila pernă ce se aşează sub picioare). Din fericire, luna care îl întâmpina în fiecare seară la fereastră a rămas nefurată. În ambele haiku-uri nu s-a cules/furat decât ce se putea lua, luna, simbol al iluminării, al luminii, oricum, rămânând la locul ei. Revin la bucuria de a revedea ceva cunoscut. Ea era proprie spectatorilor teatrului antic grec, tragediilor, în special. Sentimentul care se adânceşte la fiecare reîntâlnire era propriu oamenilor care ne-au precedat în timp. Nimeni nu l-a acuzat pe Shakespeare pentru plagiat, deşi unele dintre poveştile pieselor sale circulau, ori chiar fuseseră scrise de predecesorii săi, doar că nicidecum atât de frumos. Chiar în timpul nostru, dar în alt spaţiu, la concursurile din Japonia, în comentariile haiku-urilor premiate, juriul scoate adesea în evidenţă, ca pe un merit, similitudinea cu un haiku celebru.


Gustul actual occidental, în schimb, flămânzeşte după nou, original cu orice preţ, mai puţin contând calitatea acestuia, scopul fiind acela de a surprinde, de a zgâlţâi simţurile noastre tot mai puţin rafinate, mai precis spus, mai grosolane. Individul zilelor noastre, prea speriat că nu este destul de băgat în seamă, grăbit şi prea dornic de afirmare, e nemulţumit ori frustrat în situaţii (oarecum) similare.


Nu puţine dintre haiku-urile concursului din această primă lună de toamnă au dorit să facă o opţiune originală, nu s-au referit la kigo, la duhul noţiunii, ci doar la cuvânt în materialitatea sa şi i-au pus pe culegători să adune altceva decât roadele pământului: perle, raze şi flori de lună, ploi, rouă (tinerelul Ion, plasa păianjenului), vrăbii (autor, motanul!), grauri (semnatar, hoţii!), amintiri (un nostalgic), plumbi (oameni dintr-un tragic trecut), castane (bătrâni cu minţile rătăcite), miros de mere (vântul, dornic să-şi facă provizii !?, o fi reuşit să le păstreze?).


Diferite modalităţi de „necules” găsim în salva 49, 50, 51. Primul haiku este excesiv de sentimental, al doilea propune o atmosferă impresionantă şi o sintagmă foarte bine găsită – toamna nimănui –, iar în al treilea nu ştim dacă şi ce culege vântul, nespus rămânând rodul crengilor gârbovite de vremi.


Haiku-ul 46 a sărit şi mai departe de tema sezonală propusă înălţând ciorile pe post de roade, başca îndoielnica bruscă îmbătrânire a gazdei înaripatelor (nucul, fiinţă longevivă, îmbătrâneşte lent):


tocmai

îmbătrânise nucul –

câte ciori pe ramul gol!


Ca să închei într-un alt ton, îmi voi transcrie isprava care a făcut, inconştient, aluzie la un episod din Biblie: oarecine, după ce şi-a construit hambare noi, că în cele vechi nu-i încăpea proaspăta bogăţie, îşi îndeamnă sufletul să se bucure, dar i se spune că în acea noapte sufletul i se va lua.


hambare gemând

sub roade – sufletul mi-e

mai neliniştit


Rar moartea intervine atât de brusc, iar grija celui ce a semănat, plivit etc. – dar s-a temut că va fi secetă, ori caniculă, ori... – ar trebui să ia sfârşit odată cu strângerea şi depozitarea recoltei. Problema e că bogăţiile sunt greu de păzit, râvnite fiind de furi, insecte, rozătoare... Înţelepţiţi, să strângem comori în ceruri şi să ne bucurăm de cea care ne este dată fără s-o fi semănat, ori udat, ori plivit... LUNA!



Corneliu Traian Atanasiu



tot ce-a rămas

în grădina culeasă –

secera lunii


Grădina culeasă este un spaţiu deja gol, în care vegetaţia, tot mai ofilită, aşteptă cu resemnare sfîrşitul toamnei. Rostul ei pare să fi trecut odată cu fructele care au fost deja recoltate. Ce-a rămas totuşi în acest spaţiu? Vreo unealtă uitată de cei care au recoltat?


Secera (improprie pentru recoltarea-n grădină), dacă nu o considerăm doar un simplu element decorativ în peisajul tot mai auster, secera lunii ne mută în alt registru, acela al fiinţei umane ajunse-n tîrziul toamnei. Secera lunii, după ce roadele au fost culese, va reteza încet, încet toate elanurile celui rămas să contemple golul toamnei. Rodind însă nostalgii.



*


Capătul zilei -

bătrânul culegător

de coşuri goale


În livada în care ziua de lucru a luat sfîrşit, după ce culegătorii şi-au terminat treaba, un bătrîn culegător reciclat strînge coşurile în care şi cu care cei în putere au adunat şi transportat fructele. Bătrînul e şi el un fost culegător atins de senectute şi neputinţă, dar folosit încă la treburi minore - debarasarea.


Capătul zilei, cum se vede, are o funcţie dublă, vorbeşte şi de ziua de muncă, dar şi de viaţa aproape sfîrşită a culegătorului bun să adune, în urma culegătorilor veritabili, doar coşurile goale.



*


Toamna nimănui –

via în sat a rămas

iar neculeasă

Poemul poate fi mai bine apreciat dacă îl punem în paralel cu un altul, foarte apropiat de el ca înţeles şi construcţie, prezent şi el la concurs:


bătrânul bolnav –

via lui o culege

un stol de grauri


Uşor ironic (măcar graurii vor fi sătui!), cel de al doilea poem ne solicită compasiunea pentru bătrînul singur şi neajutorat. În sat nu prea mai e lume. Cel de al doilea surprinde, mai discret, dar tocmai de aceea mai tragic, prin cuvintele toamna nimănui, părăsirea satelor. Nu doar casele, viile şi ogrăzile au rămas de izbelişte, dar şi anotimpurile trec acum fără rost. Cum spune Blaga într-o întrebare versificată retoric:


“Jalea rătăcirilor,
mohorul mâhnirilor,

ale cui sunt, ale cui?
Parc-ar fi a nimănui.”



*


bolta cu stele -

vin de-mpărtăşanie

cules bob cu bob


Poemul de mai sus este construit pe simetria dintre puzderia de stele dispuse în constelaţii pe bolta nopţii şi miile de boabe din ciorchinii viei. Pe corespondenţa tainică dintre starea de reverie a celui care adună-n suflet, contemplînd firmamentul, discretele licăriri siderale şi cuminecarea din vinul de împărtăşanie stors din din ciorchinii culeşi bob cu bob. Aceeaşi beţie nirvanică în cuminecarea cu oricare din tainele lumii migălos adunate în suflet.



*


între doi struguri

o plasă de păianjen -

cules de rouă

Un poem despre cules care neglijează într-un mod original roadele viei îndreptîndu-ne privirea spre un alt înţeles firesc, spontan, nepremeditat şi inutil al culesului născocit ad-hoc de natură. Nici strugurii care sînt suportul plasei, nici plasa menită altor finalităţi nu erau îndreptate spre o asemenea ţintă. Culesul de rouă este o faptă miraculoasă a hazardului. Boabe dăruite doar cui ştie să le vadă şi să le preţuiască. Şi soarelui care le soarbe cu nesaţ.



*


crengi gârbovite -
culegător solitar
vântul de seară

Se poate lesne înţelege că pomul gîrbovit nu mai dă roadele aşteptate. Şi de aici paralela cu omul aplecat sub povara anilor e uşor de făcut. Ce mai culege vîntul de seară din ramurile obosite? Poate-un un foşnet, un oftat, un suspin, o-nfiorare, un geamăt... De ce vîntul solitar? Pentru că nu se înghesuie prea mulţi să culeagă asemenea roade.




joi, 24 septembrie 2009

Ghici cine... septembrie 2009

Tabelul voturilor a fost întocmit de Livia Ciupav. Calculul voturilor pentru stabilirea celor mai bine clasaţi îl veţi primi într-un ataşament pe lista LAPNO. Iată cum se prezintă situaţia pentru luna septembrie:



Doar trei dintre cei care au obţinut peste 9 puncte au fost în clasamentul cumulat şi în luna trecută şi au avansat: Petruţ Pârvescu, Valeria Tamaş şi Daniela Gugurel. Ceilalţi trei au intrat şi ei în acest clasament acum: Doina Bogdan Wurm, Ana Bezem şi Tania Nicolescu. În clasamentul cumulat (sînt luaţi în calcul doar cei care au acumulat la fiecare etapă măcar 9 puncte) ,






(ca şi pînă acum, cu clic pe tabele, le puteţi vedea în mărimea originală)

Toate rezultatele la concursul GHICI CARE SÎNT CELE MAI BUNE POEME le puteţi vedea cu clic pe linkul anterior.


marți, 22 septembrie 2009

REZULTATELE CONCURSULUI ROMANIAN KUKAI SEPTEMBRIE 2009




REZULTATELE

ROMANIAN KUKAI SEPTEMBRIE 2009



Dragi prieteni ai haiku-ului,

Iată rezultatele stabilite de juriu pentru concursul lunii SEPTEMBRIE 2009

a cărui temă a fost să includă cuvîntul CULES (sau a culege, culegător) în oricare din formele lor gramaticale.



FELICITĂRI CÎŞTIGĂTOAREI:


Livia Ciupav


Şi tuturor participanţilor!


*





Locul I – 16 puncte


34.

tot ce-a rămas

în grădina culeasă –

secera lunii


Livia Ciupav




Locul II – 14 puncte


54.

Capătul zilei -

bătrânul culegător

de coşuri goale


Doina Bogdan Wurm



Locul III – 12 puncte


50.

Toamna nimănui –

via în sat a rămas

iar neculeasă


Petruţ Pârvescu


12.

Cules de vie -

băiatul paznicului

cu lacrimi în ochi


Petru Ioan Gârda


55.

bolta cu stele -

vin de-mpărtăşanie

cules bob cu bob


Dina Bărăgan



Locul IV – 8 puncte


33.

între doi struguri

o plasă de păianjen -

cules de rouă


Popescu Virginia



Locul V – 6 puncte

4.

în aşteptare -

printre ştiuleţii culeşi

un biet soricel


Gabriela Genţiana Groza



Locul VI – 4 puncte


51.

crengi gârbovite -
culegător solitar
vântul de seară


Sorin Toma Boc




marți, 15 septembrie 2009

INVITAŢIE LA VOT SEPTEMBRIE 2009



SEPTEMBRIE 2009 – ETAPA VOTĂRII

Votul nu mai stabileşte cîştigătorii şi este deschis tuturor celor care doresc să aprecieze poemele lunii. Evitaţi deci să votaţi după criterii subiectiv-afine pentru cunoscuţi, nu veţi cîştiga nimic în a vă îmbunătăţi criteriile de apreciere.


Atenţie! voturile vor fi trimise ca şi luna trecută pe adresa:

votkukai@yahoo.com

Confirmarea o veţi primi de la Livia Ciupav.


Toţi cei care votează vor participa la concursul

GHICI CARE SÎNT CELE MAI BUNE POEME

despre care puteţi afla amănunte urmărind linkul de mai sus sau articolul din 28 martie 2009 de pe RK.

Toate poemele pe care ni le-aţi trimis sînt listate mai jos fără numele autorilor, putînd fi identificate după număr.
Ele vă stau la dispoziţie pentru vot. Această Invitaţie la vot va fi postată şi pe ROMANIAN KUKAI.

INDICAŢII PENTRU VOTARE


Nu aveţi dreptul să vă votaţi propriile poeme.

Termenul limită pentru trimiterea voturilor este 21 SEPTEMBRIE

ora 24.

Exprimarea votului se face astfel: acordaţi fiecărui poem pe care îl preferaţi un număr de puncte între 1 şi 3. Aveţi la dispoziţie 6 puncte pe care le puteţi distribui cum doriţi.

E preferabil să folosiţi pentru mailul vostru următoarea formulă:

TO: votkukai@yahoo.com

Subiectul: vot kukai

Conţinutul mesajului:

Nr. 10 - 2 pts.

Nr. 18 - 2 pts.

Nr. 36 - 2 pts.

Icsulescu Igrec

Indiferent cum distribuiţi punctele, numiţi poemul ales cu numărul lui din lista poemelor primite pe care o găsiţi mai jos.

Nu uitaţi să semnaţi votul, dacă aţi trimis poeme în concurs, cu aceeaşi semnătură cu care aţi trimis poemele.

Tabelul voturilor va fi trimis pe 22 SEPTEMBRIE, imediat după încheierea votului.

Dar lista poemelor în ordinea rezultatelor stabilite de juriu, cu indicarea autorilor va fi postată cel mai tîrziu pe 27 SEPTEMBRIE. Ea va fi trimisă listei LAPNO.



LISTA POEMELOR



1.

Triumf vegetal

între merele roşii

culegătorul

2.

Car cu miresme

pe uliţa satului -

cules de struguri

3.

Toamnele mele –

culegând mere roşii
prin pomi încărcaţi

4.

în aşteptare -

printre ştiuleţii culeşi

un biet şoricel

5.

Vii pârguite -

în amiază la umbră

culegătorii

6.

ultimul cules –

cu o zi mai devreme

făceam planuri mari

7.

Zori feciorelnici –

culegător de rouă

tinerelul Ion

8.

Mar abia cules
netezeste in palma
linia dragostei

9.

concediată

la vremea culesului –

sperietoarea

10.

Culesul viei -

la sfârşitul lucrului

ziua mai mică

11.

crapă de ziuă...

forfotă printre rânduri:

culesul e-n toi!

12.

Cules de vie -

băiatul paznicului

cu lacrimi în ochi

13.

Boabe mari albe

catarate-s sagalnic

spre culegator

14.

Se-ntorc obosiţi
dar veseli de la cules -
care cu saci plini

15.

Un gand de toamna -
culegatori de mere
petrec cocorii

16.

nimic de cules -

hypermarket-ul prea plin

le-a strâns pe toate

17.

Tomna la cules

vantul face provizii -

miros de mere

18.

Vreme de cules –

norii sterpi de ploaie

şi-au găsit culcuş

19.

Zile de toamnă -

culegători şi mierle

prin podgorii

20.

Via culeasa -

aroma strugurilor

mai da tarcoale

21,

Toamna calda

culeg merele rosii

prin frunze verzi

22.

Culegatorii

au inceput oferta -

freamat prin vie

23.

Dimineaţă furtunoasă -

culeg cu grijă

ultimul măr

24.

misterul mării -

culegători de perle

păziţi de rechini

25.

Iarbă uscată -

pe cărările timpului

culegem ploi

26.

meniu la cules:

struguri, pere, mere, nuci –

clisă, pită, şnaps

27.

Poala pădurii –

culegători de ciuperci

panere pline

28.

Crizantemele

culeg raze de lună –

haina de brumă

29.

gramezi de coceni -

sleiti culegatorii

sub lumina lunii

30.

La cules de nuci -

vântul întoarce în joc

frunze răsucite

31.

culegătorii

aliniaţi în porumb -

un şoim de strajă

32.

culegatorul -
in palma sangerand
luna plasture

33.

între doi struguri

o plasă de păianjen -

cules de rouă

34.

tot ce-a rămas

în grădina culeasă –

secera lunii

35.

Mere culese-

arome inundându-mi

toată casa

36.

Cules de vie –

pentru hoții de grauri

puțini struguri

37.

In părul miresei
proaspăt culese
flori de lună

38.

gureşe vrăbii
la cules de struguri -
motanul sătul...

39.

Rouă pe frunze-
culegând de zor struguri
câteva vrăbii

40.

Sperietoare -

graurii dau înapoi

ce-au cules din lan

41.

Foşnetul viei

după plecarea mamei

struguri neculeşi

42.

Culegătorul –

o clipă de odihnă

în gustul apei

43.

Sunetul toamnei -

printre castane ce cad

culeg amintiri

44.

via culeasă –

în coliba săracă

întâiul scâncet

45.

tragediile -

culegătorii de plumb

în spatele lor

46.

tocmai

îmbătrânise nucul –

câte ciori pe ramul gol!

47.

Ploaie de toamnă

peste livada cu meri -

la cules nimeni

48.

Poama culeasă -
o castană strivită
rămâne în drum

49.

bătrânul bolnav –

via lui o culege

un stol de grauri

50.

Toamna nimănui –

via în sat a rămas

iar neculeasă

51.

crengi gârbovite -
culegător solitar
vântul de seară

52.

La azil, în parc -

bătrânii culeg din şotron

câte-o castană

53.

rodnică toamnă -

la cules cu toţii dar

în iz de ambră

54.

Capătul zilei -

bătrânul culegător

de coşuri goale

55.

bolta cu stele -

vin de-mpărtăşanie,

cules bob cu bob