Textul de mai jos, aparţinînd lui Radu Patrichi din Constanţa, ilustrează felul în care jocurile de cuvinte pot ridica valoarea unui haiku. El a fost citit la întîlnirea iubitorilor de haiku din 2007 de la Constanţa. Îi mulţumim pentru că ni l-a oferit cu amabilitate pentru a-l pune la dispoziţia celor ce vizitează paginile noastre.
*
ŞI ÎN HAIKU, JOCURI DE CUVINTE
Radu Patrichi
Iubitorii de haiku ştiu că poemul trebuie scris în cuvinte simple, fără epitete, adverbe sau figuri de stil, într-un limbaj cît mai obişnuit.
Dar să nu uităm că, în traducerea poemelor haiku din limba japoneză, se întîmpină uneori greutăţi datorită acelor cuvinte pivot, cuvinte cea au două-trei înţelesuri şi ne pun în faţa unor sensuri deosebite ale frazei, ale poemului. Bineînţeles, acesta a fost şi interesul autorului, acela de a pune cititorul sau ascultătorul să caute mai multe înţelesuri.
Poate în acelaşi sens şi Jane Reichhold, în ale sale Reguli de ieri şi de azi în haiku, care au fost publicate în primele reviste Albatros în 1992 şi 1993, spunea: „Folosiţi jocurile de cuvinte, calambururile şi lăsaţi cuvintele să se joace în haiku.”
Nu mi-am putut permite să analizez, să remarc jocuri de cuvinte în poemele autorilor străini, dar am constatat cu plăcere că destui autori români au folosit din plin această posibilitate.
Să evidenţiez mai întîi cunoscutul haiku al poetului Iulian Dămăcuş, publicat în Surîsul crizantemei:
Asfalt încins –
umbra unui cîine
caută umbră
Nu e vorbă, că la jumătate de an mai tîrziu, poetul Dumitru Ifrim a primit premiul II la un concurs Itoen-Japonia, cu un poem asemănător:
Zi fierbinte de vară –
chiar şi umbrele caută
o umbră
Ştiu că la, timpul respectiv, s-au purtat unele discuţii, fiind vorba de acelaşi joc de cuvinte, dar poemele erau altele şi s-a făcut pace.
Să evidenţiez şi alte jocuri de cuvinte:
Păianjenul ţese aşteptînd –
eu aştept ţesînd,
trişti amîndoi
(Elena Manta Ciubotariu – Albatros)
Infanteristul
venit în permisie –
ea, goală puşcă
(Florin Grigoriu – Un an de haiku)
Ce frumoasă şi ingenioasă legătură între infanterist şi... epitetul popular „goală puşcă”!
Soare în apus –
o umbră ducînd altă
umbră pe umăr
Amurg de toamnă –
pe stradă trece umbra
unei umbrele
(Şerban Codrin – Surîsul crizantemei)
Sau imaginea următoare:
Pe-un vechi drum felinarul
adună în jurul lui
atîta noapte
(Nicolae Ionel - Surîsul crizantemei)
Paşti. Mănînc spanac.
Mielul meu zburdă, paşte –
Asta-i viaţa.
(Manuela Miga – 99 exerciţii de haiku)
Constelaţia
Vărsătorului păzind
fîntîna seacă
(Ioan Marinescu – Sinteze literare nr. 43/2004)
Lîngă moara veche,
greierele măcinînd
liniştea
(Ioan Găbudean – Surîsul crizantemei)
Sau:
În uşa florăriei
o floare de fată
aşteaptă clienţi
(Radu Patrichi – Albatros)
Primăvară –
chiar şi sperietoarea
dă semne de viaţă
(Vasile Moldovan - Surîsul crizantemei)
Ori alăturarea:
Şarpele şi râul
merg alături
şerpuind
(Iulian Dămăcuş)
Cîţiva fulgi de nea.
Pe lama cuţitului
sânge şi pene
(Valentin Nicoliţov – Anotimpul iubirii)
Dar şi joc de omonime:
Uşor se poartă
din poartă-n poartă sărut –
cununi de sânziene
(Olimpia Brendea Deşliu – Leac pentru suflet)
Secera lunii –
neseceraţi de somn
eu şi iubita
(Ioan V. Pop – Cer de cocori)
Cu permisiunea dv., voi prezenta şi cîteva poeme încă nepublicate, al căror autor sînt eu:
Citind în pat
întoarece pagina –
alături toarce pisica
La etajul nouă,
noii vecini stau la geam –
şi stă să plouă
Seară de toamnă –
dâra avionului taie
secera lunii
Coasă crudă –
şi ce crudă e iarba
în octombrie
Pe colţul blocului
pescăruşul se dă mare –
marea e departe
şi
în vitrină
un pui de iguană –
ce lighioană!
Picături de ploaie
pe aripile pescăruşului
planînd
Mi-am permis doar pentru cîteva minute să vă demonstrez că şi în haiku se pot face jocuri de cuvinte, chiar dacă sînt atît de puţine... cuvintele.
Cum limba română este o limbă bogată, sînt convins că autorii de haiku, dacă urmăresc, pot crea poeme cu jocuri de cuvinte noi, calambururi, poate chiar aliteraţii pentru efecte sonore. Eu le urez spor la treabă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu