„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

vineri, 30 noiembrie 2007

EXPLORÎND POEMUL HAIKU - LECŢII DE HAIKU PENTRU AVANSAŢI (I)

Începem azi postarea cîtorva lecţii de haiku pentru avansaţi ale prof. Ferris Gilli dinSUA. Ele au fost publicate în româneşte în revista Albatros nr. 1, din 2004. Mulţumim pentru amabilitatea de a ne îngădui publicarea doamnei Laura Văceanu şi traducătoarei Sonia Cristina Coman.

*

Lecţia 1 – Ceea ce nu este juxtapunerea

Există 4 modalităţi de scriere a haiku-ului care par să fie juxtapunere, dar în realitate nu sunt. Eu numesc aceste trucuri „false juxtapuneri” pentru că ele pretind doar a fi juxtapuneri. Nu te lăsa păcălit de ceea ce nu este juxtapunere.

Falsă juxtapunere nr. 1

Explicaţia se realizează atunci când o parte a haiku-ului explică cealaltă parte. Explicaţia nu este juxtapunere şi ea slăbeşte forţa haiku-ului. De exemplu: câini luptându-se / mârâituri aspre / sub verandă. Primul vers le explică pe celelalte două versuri. Aceasta nu este o juxtapunere reală. Autorul nu face altceva decât să explice zgomotele auzite ca urmare a luptei câinilor şi nu există nici o comparaţie ori contrast de imagini. Acest haiku este însă mai interesant: Ziua Prieteniei – / mârâitul câinilor luptându-se / sub verandă.

Falsa juxtapunere nr. 2

Cauza şi efectul se realizează când o parte a haiku-ului este efectul sau consecinţa celeilelte părţi. De exemplu: secetă îndelungată – / nisip cernut printre crăpături / în baia uscată a păsărilor. Din nou, nu putem vorbi de o juxtapunere reală (aţi înţeles surplusul cuvântului „uscat”? - dacă nisipul se cerne printre crăpături, atunci putem deduce că baia păsărilor este uscată). Noi ştim ce se întâmplă când e secetă – este apă puţină şi uneori raţionalizată. Heleşteele şi lacurile seacă. Şi mai ştim că lipsa apei face ca baia unei păsări să devină uscată, fără ca cineva să ne explice acest lucru.

Într-adevăr, poate fi interesant şi chiar emoţionant să fii informat cu privire la secetă, alături de o descriere a uneia dintre consecinţele acesteia. Multe haiku-uri asemănătoare au fost publicate şi chiar au câştigat concursuri. Dar, dacă încerci să creezi o rezonanţă puternică, un sens al descoperirii, ori noi înţelesuri pentru cititor, dacă doreşti ca cititorul să împartă cu tine bucuria unei descoperiri, cauza şi efectul, nu reprezintă cea mai bună modalitate. Să ne uităm la diferenţa dintre „secetă îndelungată” şi acest haiku: amiază dogoritoare - / bobwhite covey / se topeşte la orizont. (s.m. – traducătoarea a lăsat bobwhite covey în engleză, este vorba de un stol de păsări de cîmp din America asemănătoare potîrnichilor sau prepeliţelor)

În acest poem aflăm mai întâi că este o zi de vară fierbinte. Apoi vedem cum bobwhite dispare subit. Acţiunea bobwhite nu are legătură cu faptul că acest lucru se întâmplă la amiază, într-o zi dogoritoare. Este ceea ce bobwhite face în mod obişnuit. Acum să fim atenţi la juxtapunerea cuvântului „dogoritor” cu păsări topindu-se. A se topi întăreşte sensul de căldură pe care îl conferă primul vers. El evocă, de asemenea, acele miraje pe care le vedem pe drumurile arse de soare, dispărând pe măsură ce ne apropiem de ele:

maşină apropiindu-se / a bobwhite covey / dispare subit

O imagine frumoasă, dar... desigur, păsările se dau la o parte când se apropie o maşină, dar ce-i cu asta? Acest fragment comunică pur şi simplu ce anume determină dispariţia păsărilor. Lectorii nu pot citi printre rânduri pentru a realiza o conexiune intuitivă între părţi, deoarece este doar o singură parte! Nu există „spaţiu între părţi” pentru o asemenea revelaţie.

Exerciţiu – Rescrie „secetă îndelungată,” astfel încât să elimini ce este în plus. Sugestie – Va trebui să înlocuieşti primul vers şi să renunţi la un cuvânt din ultimul vers.

Falsă juxtapunere nr.3

Expresie verbală la începutul unui haiku – atunci când se foloseşte numai pentru a modifica subiectul sau pentru a extinde imaginea sau scena principală. Imaginea independentă este inclusă în partea principală a singurului subiect al haiku-ului. De exemplu, în acest caz, expresia verbală este un adjectiv descriind „femeia”: alergând spre casă / o femeie depăşeşte / maşina mea parcată.

Aici este o singură imagine în poem. Prin adăugarea unui alt element de legătură s-ar putea crea o rezonanţă. Ştim şi noi că ea face jogging spre casă? Sunt mai multe posibilităţi pentru a înlocui primul vers. Exemplul următor ar fi mai bun:

solstiţiu de vară /o femeie alergând depăşeşte / maşina mea oprită.

Falsă juxtapunere nr.4

Sintagma propoziţională la începutul haiku-ului – este folosită doar atunci când extinde imaginea sau scena principală, fiind inclusă în poem. Ea face parte din tema principală a poemului: pe pajişte / ochii păianjenului / o sclipire de moment. Dacă nu aţi văzut niciodată un păianjen strălucind, ar trebui să încercaţi acest lucru într-o noapte. Ochii săi reflectă strălucirea razei de lumină şi pot părea licăriri verzi sau roşii în iarbă. Poţi spune dacă sunt într-adevăr ochi sau numai picături de rouă, în cazul în care le urmăreşti şi vezi că aceste licăriri se mişcă sau dispar. Păianjenilor nu le place ca lumina să le bată în ochi şi de obicei fug de ea.

Dar să ne întoarcem la situaţia noastră – în acest poem nu există o juxtapunere reală. În ciuda dinamismului, poemul se rezumă la o singură imagine, altfel spus la un singur subiect. Acesta prezintă ochii păianjenului din iarbă reflectând lumina. „Pe pajişte” indică pur şi simplu unde se află păianjenul, fără să contribuie la înţelesul poemului, ori să le creeze cititorilor un moment de introspecţie. L-aş putea reformula incluzând o altă imagine, independentă: cer înstelat / ochii păianjenului din pajişte / reflectând lumina sau cer înstelat / licăririle din ochii păiajenului / în lumina unei raze. Fiecare din aceste versiuni sunt haiku-uri cu două părţi, cu o pauză clară între acestea. Cerul înstelat este o imagine care nu are nimic de-a face cu păianjenii sau ochii lor, dar există acolo o comparaţie care susţine juxtapunerea celor două părţi – o legătură subtilă între cerul înstelat şi ochii păianjenului.

Bibliografie:

Harry Gilli: „după amiaza dogoritoare” – Lumina haiku-ului, 1999

joi, 29 noiembrie 2007

Anunţ

De câteva zile, un blog pe care să vă publicaţi poemele despre iarnă şi poze de sezon vă aşteaptă. Numele lui este Iarna în România şi se poate accesa din lista de bloguri prietene.

Cine vrea să posteze trebuie să-şi anunţe intenţia la adresa cunoscută deja: nelcorforever@yahoo.com.

miercuri, 28 noiembrie 2007

ÎNTÎLNIREA DE LA CONSTANŢA


Ca să vedeţi imaginile mai mari faceţi dublu clic pe imagine şi apoi în noua pagină clic pe Original View.

(Aveţi şi un slide-show cu fotografii făcut pe flickr unde imaginile sînt mai mari.)

*

Printr-o admirabilă solidaritate şi cu o deosebită tenacitate în a asigura continuitatea, Societatea de Haiku din Constanţa, revista Albatros şi Colegiul Naţional Constantin Brătescu, fidele unui vechi proiect, au organizat între 12-14 octombrie cea de-a XIV-a întîlnire a amatorilor de haiku din România – Colocviul Naţional de Haiku.

În ciuda vremii capricioase, ploioase şi reci, cei care s-au încumetat să ia drumul Constanţei s-au bucurat de aceeaşi călduroasă ospitalitate cu care gazdele i-au obişnuit de atîta vreme. Comunitatea celor ce se îndeletnicesc cu poezia de factură niponă nu este (şi nu va fi poate niciodată) prea mare, dar rămîne, în ciuda unor vechi animozităţi, una în care te poţi simţi ca acasă.

Participarea a fost mai curînd modestă, fiind suplimentată la cîteva dintre manifestări de un număr variabil de elevi amatori de haiku. Constanţa, cum era firesc, a fost reprezentată de un grup masiv de veterani ai haiku-ului: Laura Văceanu, Radu Patrichi, Alexandra Flora Munteanu, Ana Ruse, Ion Faiter, Dumitru Ene Zărneşti, Coca Elena Gheorghiu, Ioan D. Ştefan, Iuliana Rusu, Şerban Rus, Maria Coman, Berceanu Maria, Artur Porumboiu, Ioana Iacob, Elena Martaux, Zeicu Olga, Stela Moise, Berceanu Maria, Căpriţă Mihaela. Din Bucureşti, celălalt centru susţinut de o societate de haiku şi o revistă, au fost: Magdalena Dale, Jules Cohn Botea şi soţia, Corneliu Traian Atanasiu. Din alte localităţi au fost doar: Enăchescu Adina (Râmnicu Vîlcea), Florin Grigoriu (Lehliu-Gară), Alexandru Pătrulescu (Drajna). (Cer scuze celor pe care i-am scăpat din neatenţie, dacă voi fi atenţionat, îi pot adăuga în listă.)

Am lăsat la urmă un mic grup mobilizat de ROMANIAN KUKAI. Ei sînt cei care au aflat de haiku doar prin intermediul concursului lunar la care s-au şi remarcat: Loredana Florentina Dănilă (Slobozia), Simona Dobrescu (Constanţa), Dan Norea (Constanţa). O prezenţă aparte şi şarmantă este colaboratoarea noastră Angela Baciu Moise (Galaţi – cu mai vechi încercări în haiku, dar abia acum în contact cu comunitatea amatorilor). Şi, deşi ultimul pe listă, cel care a însufleţit întreaga manifestare cu spiritul şi verva sa, a fost Şerban Codrin, o mică legendă a haiku-ului românesc şi cel mai prolific autor în toate genurile poeziei nipone, revenit între colegi după o îndelungată absenţă.

Întîlnirea propriuzisă s-a desfăşurat în sala amfiteatru a Colegiului Naţional Constantin Brătescu cu următoarea tematică: cărţi şi reviste româneşti şi internaţionale care abordează specii lirice japoneze, publică autori sau eseuri critice privind fenomenul haiku.

Comunicările susţinute şi autorii lor au fost: File din istoria haiku-ului – Florin Grigoriu, Creaţia lui Dumitru Radu – între poezie şi critică literară – Şerban Codrin, Un surîs de tip nipon – senryu – Jules Cohn Botea, Viitorul haiku-ului în lume, Ban’ya Natsuishi – Laura Văceanu, Cîteva opinii despre Congresul internaţional de haiku – Constanţa 2007 – Alexandra Flora Munteanu, Şi în haiku jocuri de cuvinte – Radu Patrichi.

Stela Moise a prezentat o Antologie de haiku a unor elevi din Rusia coordonată de prof. univ. Irina Kogan, prezentă la congresul din anul trecut. Adina Enăchescu a susţinut o expunere despre tanka încercînd să dialogheze cu sala.

Au fost lansate următoarele volume: Baladierul – Şerban Codrin, De mîine pînă mai ieri alaltăieri – Angela Baciu Moise, Perle de rouă – Magdalena Dale, Miresme şi greieri – Adina Enăchescu, Gânduri haijine – Dumitru Ene-Zărneşti, Haiku şi despre haiku – Alexandra Flora Munteanu, Uşa de aştri, Cîntecul – Alexandru Pătrulescu, Nestematele clipei – Ana Ruse.

În ultima zi a avut loc şi o dezbatere despre internet şi haiku în care au fost prezentate de către Corneliu Traian Atanasiu site-ul şi concursul lunar ROMANIAN KUKAI.

În pauzele dintre şedinţe, cei prezenţi au putut admira expoziţia de haiga a Inei Elena Burduţă, precum şi o succintă prezentare a autoarei.

*

Găsiţi mai jos şi cîteva impresii despre întîlnire ieşite de sub condeiul

Loredanei Florentina Dănilă:

Am participat la întâlnirea haijinilor de la Constanţa impulsionată mai mult de Cornel Atanasiu. Nu credeam că locul meu e acolo, printre atâţia poeţi. Cine eram eu? O începătoare, e adevărat, cărei i se oferise şansa de a câştiga oarece premii la concursurile Romanian Kukai. Şi totuşi căldura cu care am fost primită de constănţeni (şi nu numai) m-a făcut să înţeleg că, în primul rând, mă aflam printre oameni, abia apoi printre haijini.

Temele prezentate precum şi autorii mi-au stârnit interesul şi m-au surprins în mod plăcut. De asemenea, organizarea.

Una dintre marile bucurii a constituit-o prezenţa maestrului Şerban Codrin. O bucurie împărtăşită de toţi; pentru mine o dată mai mult, bucurându-mă de prezenţa sa şi la întoarcerea de la Constanţa, timp în care – conducând ca o poetă (după însăşi expresia codriniană) – am mai tras cu urechea la oarece lecţii atât de utile unei începătoare ca mine. Asta ca să nu ajung în situaţia de a scrie ca un şofer.

O altă mare bucurie a constituit-o întâlnirea cu prietenii mei (cu oaarecare umilitate îmi permit să-i numesc astfel) constănţeni, Simona Dobrescu şi Dan Norea, precum şi cu cel care m-a ”corupt” în jocul de-a haiku-ul, stimatul nostru Corneliu Traian Atanasiu.

Un mare câştig a fost cunoaşterea unor oameni – unii despre care care doar auzisem, de alţii nici măcar. Numesc aici, într-o ordine aleatorie – fermecătoarea familie Botea (Jules Cohn, împreună cu drăgălaşa-i soţie), doamna Laura Văceanu, domnul Ştefan de la ”Metafora”, domnii Patrichi şi Grigoriu, doamna Angela Baciu Moise, frumoasa balului şi totodată distinsă poetă.

Timpul petrecut alături de poeţi a fost o adevărată încântare şi am plecat cu ferma convingere că trebuie să ne mai vedem.

al lui Dan Norea:

O primă impresie, care aproape m-a şocat, a plecat de la modul învechit de comunicare. E adevărat, majoritatea participanţilor era formată din oameni în vârstă. Dar să vii în ziua de azi cu materiale scrise de mână mi se pare de-a dreptul înduioşător. În pauze participanţii făceau schimb de hârtiuţe cu adresa poştală şi telefonul fix. Numere de mobil rar, adrese de email niciodată.

În aceste condiţii, materialul domnului Cornel Atanasiu despre utilizarea internetului, concursurile de pe Romanian Kukai si Romanian Haiku mi s-au părut cât se poate de binevenite.

Alte materiale pe care le-am urmărit cu un deosebit interes, ţinând cont şi de formaţia mea de epigramist, au fost cel despre senryu al Domnului Jules Cohn Botea si cel despre jocuri de cuvinte în haiku al Domnului Patrichi.

Dintre participanţi, m-a frapat personalitatea de-a dreptul fascinantă a Domnului Şerban Codrin. Cultura bogată, replica promptă şi un pic acidă, discursul presărat cu umor şi cu ştiinţa de a plasa accentele îl transformă într-un lider al oricărei discuţii despre literatură.

Ca impresie generală, manifestarea de la Constanţa a fost o reuşită. A prilejuit dezbateri utile, dialoguri interesante şi crearea unor legături între persoane din toate colţurile ţării.

şi al Magdalenei Dale:

Pentru mine marea a fost şi a rămas este una dintre destinaţiile preferate. Din acest motiv întâlnirea de la Constanţa mi-a prilejuit o dublă bucurie, colectivul din cadrul Societăţii de Haiku din Constanţa fiind deosebit de primitor, cu mult suflet.

De data asta vremea ne-a surprins într-un mod neplăcut. Cu toate acestea nu am rezistat tentaţiei de a merge cât mai aproape de mare ca să-i ascult cântecul neobosit. Pentru că deja era întuneric şi norii ameninţători dădeau semne ca vor să izbucnească am rămas pe faleză, poposind preţ de câteva clipe doar ca să-i privesc frământarea şi să-i ascult refrenul. A doua zi am mers din nou la mare, într-o plimbare ginkoo organizată de colectivul de haijini din Constanţa. Din păcate vremea a fost extrem de nefavorabilă, aşa încât doar doi dintre noi (Şerban Codrin şi Angela Baciu) s-au încumetat să o înfrunte coborând din microbuz ca să salute marea.

Din expunerile domnului Şerban Codrin am învăţat multe lucruri noi şi mi-am clarificat o parte din lucrurile care nu-mi erau suficient de limpezi. Acesta este marele câştig al unor astfel de întâlniri. Faptul că în urma discuţiilor se poate învăţa, beneficiind de opiniile celor care prin întreaga lor activitate sunt o autoritate în domeniu.

Materialul legat de poemul tanka, prezentat de Adina Enăchescu ne-a reamintit regulile de scriere a unui astfel de poem. Florin Grigoriu ne-a purtat prin filele de istorie ale haiku-ului. Jules Cohn Botea ne-a împărtăşit cu deosebit farmec din tainele senryu-lui „smulgându-ne” un surâs în stil nipon. Deosebit de interesant a fost materialul prezentat de Laura Văceanu „Viitorul haiku-ului în lume, Ban’ya Natuishi”. Deoarece în vară am participat la Congresul internaţional de haiku, am ascultat cu mult interes materialul prezentat de Alexandra Flora Munteanu „Câteva opinii despre Congresul internaţional de haiku - Constanţa 2007”. Intervenţia domnului Radu Patrichi privind jocurile de cuvinte în haiku mi-a deschis o nouă perspectivă asupra liricii de inspiraţie niponă.

Expoziţia de haiga prezentată de Elena Ina Burduţă mi-a lăsat o impresie foarte frumoasă. Aş fi vrut să o iau cu mine acasă ca să pot privi pe îndelete fiecare haiga. Cu părere de rău nu am reuşit decât să fac două poze cu cele care mi s-au părut printre cele mai frumoase.

Întâlnirea de la Constanţa a însemnat şi prilejul de a cunoaşte noi colegi pe care m-aş bucura să-i avem permanent alături.

Aştept cu nerăbdare să ne revedem. Comunicarea prin internet nu poate înlocui comunicarea prin viu grai cu tot ceea ce implică ea.


Un mesaj trimis de André Duhaime

Editura Vent d'Ouest intenţionează să înceapă publicarea poeziei „japoneze”, publicul-ţintă va fi format din studenţii şcolilor secundare. O primă ediţie tematică de haiku va apărea în septembrie 2008.

A fost aleasă tema „Tehnologie”. O încercare de a încadra haiku-ul în secolul 21.

Vă invităm să ne trimiteţi haiku-uri care tratează : walkman, computer, celular, iPod, MP3, radio, televiziune, telecomandă, aparat foto, cameră video, fotocopiator, GPS, jocuri, CD, DVD etc.

- Căutăm haiku-uri sub formă de terţină tradiţională. Se trimit prin poştă sau document Word în ataşament, respectând regulile tipografice din original. Fiecare poet poate să trimită 15 haiku-uri.

- Căutăm haiku-uri sub formă de caligramă. În negru şi alb. Se trimit în document, în ataşament, sau prin poştă. Fiecare poet poate să trimită 3 haiku-uri caligramă.

- Căutăm haiku-uri sub formă de colaj. În negru şi alb. Trimiteţi în document în ataşament sau prin poştă. Fiecare poet poate să trimită 3 haiku-uri caligramă.

Nu pretindem haiku-uri inedite, ci fără obligaţii. Fiecare poet îşi va păstra drepturile pentru toate publicările viitoare.

Autorii de haiku reţinuţi vor fi contactaţi de direcţia Editurii Vent d'Ouest.

http://www.ventsdouest.ca/

Data limită este 27 ianuarie 2008.

André Duhaime şi Hélène Leclerc,

André Duhaime
(haiku999 @ hotmail.com )
8, rue de l’AstrolabeGatineau (Qc)
J9A 2W2
Canada

*******************************


Pe de altă parte, în ceea ce reprezintă alte două teme alese pentru publicare pe web site “HAÏKU sans frontières”
( http://pages.videotron.com/haiku ),
noi căutăm haiku-uri sub formă de terţet, de caligramă şi de colaj. Puteţi să le trimiteţi la:

Hélène Leclerc
( heleneleclerc72 @ yahoo.ca ).

Prima temă este : bicicleta.

A doua temă este : toponime (haiku-uri care conţin nume de străzi, de parcuri, de staţii de metro, de sate, de oraşe; numele sau numere de rute etc.)

Nu pretindem haiku-uri inedite, ci fără obligaţii.

Data limită pentru aceste două teme este 1 decembrie 2007.

Totodată aceste colecţii tematice sunt deschise şi actualizate.

O primă colecţie va fi online la începutul lunii ianuarie 2008!

Mulţumesc pentru încrederea pe care ne-aţi arătat-o şi plăcerea de a vă citi !

Hélène Leclerc et André Duhaime
( heleneleclerc72 @yahoo.ca )

marți, 27 noiembrie 2007

Un kukai în limba franceză

În 23 octombrie scriam despre un concurs. Am participat, dar am descoperit un kukai în limba franceză. Astăzi, au sosit rezultatele. O mare bucurie! S-a dovedit cât de utilă este experienţa de a participa la kukai, în limba română şi în limba engleză. Acum, participarea la activitatea grupului de haiku din Franţa a devenit mai uşoară. E drept că trebuie să citesc şi să traduc într-o limbă pe care am învăţat-o în liceu şi de care am avut nevoie mai puţin în anii care au trecut.

Sper ca printre poeţii români de haiku şi senryu să fie antrenaţi mai mulţi în acel kukai.

Să vedem! Două haiku-uri la Shiki Monthly Kukai, un haiku la Romanian Kukai, un haiku şi un senryu în franceză şi câteva haiku-uri în limba română, la concursul săptămânal. Nu e mult, când vedem cât scriu unii colegi. E suficient, pentru cei care şlefuiesc mai mult un poem, pentru cei care au şi alte activităţi solicitante.

Se apropie data până la care se pot trimite poeme în limba franceză. Poate vreţi să trimiteţi. Adresa este dpy1@free.fr

Rezultatele kukai-ului lunii octombrie se pot citi la adresele de mai jos:

http://fr.groups.yahoo.com/group/haiku-fr/message/31793

http://fr.groups.yahoo.com/group/haiku-fr/message/31794


Mai detaliat, la adresele următoare:

http://fr.groups.yahoo.com/group/Haiku-Concours-Senryu-Concours/message/318

http://fr.groups.yahoo.com/group/Haiku-Concours-Senryu-Concours/message/317

Premiile lunii noiembrie 2007 (comentariile lui Dan Florică)

Nelipsite în ultimele luni, comentariile lui Dan Florică ne-au sosit cu o mică întîrziere, dar, odată venite, se dovedesc la fel de consistente.

*

Premiul întâi al lunii noiembrie este împărţit între colegele noastre, poetele Valeria Tamaş şi Flavia Munteanu. Întâmplător ordinea enumerării este cea normală întrucât dacă ar trebui să departajez cele două poeme primul ar fi cel care ar avea câştig de cauză.

Primul poem aflat la poziţia 31 pe lista de expediere: Prima brumă - / Pe haina orfanului / Încă un petec/, ne întâmpină cu multă negativitate exprimată din plin prin cuvintele : brumă, orfan, petec. Probabil tocmai de aceea nu a putut cuprinde şi un contrast ci doar o simultaneitate: brumă – petec. Poemul răspunde la două din întrebările fundamentale şi anume la Cine? şi Unde?. Întrebarea Când?, obţine răspunsul ţinând cont de context. La număratoare ies 16 silabe dar poemul nu suferă din acest motiv. Raportul etern–efemer nu a preocupat pe autoare, desfăşurarea de forţe înfăţişând sumar numai efemerităţi: brumă, haină, orfan, petec. Constatăm din enumerarea de mai sus că poemul conţine patru substantive. Continuând observaţiile nu depistam nici un verb. Ceea ce este foarte bine. Atmosfera poemului este de wabi/sabi. Pentru a obţine premiul întâi poemul a fost votat de 10 colegi, din care trei au acordat câte trei puncte, unul doua şi restul câte unu. A avut avantajul ca a fost expediat in final.

Al doilea poem de la premiul întâi : Noapte cu brumă - / copaci fără nume / străjuiesc luna, se face remarcat prin negativitatea exprimată în versurile unu şi doi şi prin personificarea din versul nr. trei. Noaptea cu brumă nu este clar definită fapt pentru care şi este lipsită de un contrast. Atmosfera de wabi/sabi, în care în locul unor figuri umane luăm cunoştinţă de copaci fără nume (accentuează atmosfera de negativitate , din primul vers). Deşi versul trei este interesant, neaşteptat, el păcătuieşte prin faptul că luna este străjuită (atribut uman) de copaci despre care mai mult nu ni se spune.
Contextul în care are loc fapta copacilor absolvă autoarea de o vină apăsătoare. Regăsim de astă dată perechea etern–efemer sub forma: lună – brumă, copaci.

La premiul doi întâmplarea scoate în prim plan tot două poeme. De astă dată bucuria este împărţită între poetele Maria Tirenescu şi Anişoara Iordache.

Poemul poetei Maria Tirenescu: Primele brume - / numai crizantemele / nescuturate/. Crizantemele fac o faptă eroică, pe care unii dintre noi nu o sesizăm de loc, aceea că rezistă atacului brutal al primelor brume. Şi nu se scutură. Reacţionează totuşi unele dintre ele, în special cele albe, schimbându-şi culoarea. Din albe încep să bată în violet, semnalizând indirect venirea primei sau primelor brume ale toamnei. Aş numi poemul, un poem contrast. In esenţă prin aceasta se şi caracterizează poemul şi este suficient pentru a fi premiat. Poate că era mai bine ca primele brume să fie numai “prima bruma” dar n-ar mai ieşit cele cinci silabe ale primului vers. Atmosfera de wabi/sabi ar fi fost mai convingatoare. Poemul e bine lucrat, concis. Şi de astă dată relaţia etern-efemer este evitată prin forţa împrejurărilor şi a prezenţelor implicate în poem. Şi totuşi crizantemele prin rezistenţa lor împărtăşesc o dragoste nebănuită pentru ceea ce este etern. Răspunde clar la două din întrebările fundamentale.

Poemul următor de la premiul al doilea arată astfel: Pinii se închină - / prin poarta Tori trece / luna brumată. Şi acest poem face apel la o personificare pe care nu o înţeleg în contextul redat de autoare. Şi mai ales că acţiunea se întâmplă pe pământ japonez. Dintr-o fotografie sau o stampă (dacă autoarea nu ar fi de faţă), ar fi greu de sesizat observaţia din poem. Partea cea mai frumoasă a poemului o regăsesc în versul trei în care însăşi luna poartă pecetea a ceea ce se întâmplă pe pământ în anotimpul toamnă. Şi aceasta în virtutea luminozităţii sale care poate permite autoarei să îşi imagineze cu uşurinţă acest lucru. Poemul conţine negativitate şi pare să releve un parteneriat în care sunt implicaţi pinii şi luna brumată, în prezenţa porţii Tori. Relaţia etern–efemer este concretizată de perechea: luna - pini. Din nou ni se înfăţtişează o atmosfera de wabi/sabi.

La premiul trei tot două poete concurente: Magdalena Dale şi Vali Iancu, membre ale Societăţii Române de Haiku. Să fi trecut SRH în umbră prin rezultatele activităţii sale de faţă? Ordinea de premiere a lunii noiembrie aşa ceva dovedeşte.

Poeta Magdalena Dale ne încântă cu poemul : Prima brumă / pe ultimul trandafir... / umbra corbului. Din nou un contrast frumos punctat în care este implicată prima brumă şi ultimul trandafir. Nici negativitatea nu lipseşte şi pe ea o regăsim în ultimul vers sub forma umbra corbului, care începe să tot bântuie prin habitatul uman în lunile reci de toamnă şi iarnă. Pecetea timpului exprimată prin categoria estetică wabi/sabi este evidentă şi pronunţat scoasă în relief. Din nou numărăm câteva substantive: brumă, umbră, corb şi două numerale, însă nici un verb. Efemerităţi suficiente, etern de loc. Realizare de excepţie.

Al doilea poem de la premiul al treilea : A căzut bruma / afară nici-o gâză - / În surdină Brahms, mi se pare nespus de frumos. Aduce ceva nou faţă de cele de mai sus, şi anume pecetea umanului, sub forma “ În surdină Brahms”. Atmosfera de wabi/sabi aş putea spune că este îndulcită de muzica pe care omul o are la dispoziţie pentru a-şi înfrumuseţa viaţa în ciuda vremii tot mai reci de afară. Poemul conţine efemerităţi sub forma brumă, gâză, surdină. Si chiar Brahms... Dar muzica lui aş vrea să cred că este eternă. Omul deşi efemer, prin roadele muncii sale aspiră pe drept cuvânt, graţie geniului sau harului divin, la eternitate.

Poeme la fel de frumoase dar nepremiate:

1.Presedinte SRH Bucureşti este prezent în concurs cu poemul : Nici un strugure / în toată podgoria / singură bruma. Pecetea timpului de tipul wabi/sabi sare în ochii oricui. Bruma domnului Moldovan surprinde momentul când toţi struguri fie au căzut şi au devenit una cu pământul, fie au fost mâncaţi de păsările înfometate ale cerului, până la unul. Poemul este o constatare tristă pentru cineva care mai râvneşte încă strugurii proaspeţi ai podgoriei, însă de o frumoasă formulare estetică, tip haiku. Numărul de silabe: 17 sub forma 5-7-5. Substantive trei. Toate efemerităţi. Verbul e de căutat prin altă parte. Dar ne putem lipsi de el, precum se vede. Ultimul cuvânt, un substantiv. Foarte bine. Se răspunde la două întrebari nelipsite, la a treia, indirect. Haiku foarte reuşit dar nepremiat.

2. Colega noastră Elena Gheorghiu, aduce în concurs un haiku care impresionează prin negativitate. De altfel în ultimul timp apar tot mai multe replici la haiku-ul lui Bashô mustind de negativitate, cel cu corbul... Poemul său: Pe culmi netede / invăluit în brumă / un copac bătrân. Pentru mine culmile netede, bruma, copacul bătrân poartă pecetea pronunţată a negativităţii. Bruma şi bătâneţea conţin în mod evident negativitate. Dar culmile netede? Consider că da, în ideea că acolo creşte cu greutate vegetaţie mai zveltă, datorită condiţiilor vitrege de pe culmi. In primul vers era mai nimerit singularul. Pecetea wabi/sabi nu-i greu de desluşit. Identificăm trei substantive şi un verb în participiu. Relaţia etern–efemer ia forma: culme-brumă, copac. Răspunde la trei întrebări, ultima fiind: Cînd?

3. Poeta Laura Coman intră în concurs cu un haiku foarte reuşit sub forma : Pere brumate - / mărindu-le stălucirea / razele din zori. Lecţia haiku-ului e bine învăţată, dovada fiind însăşi poemul. Remarcăm mai întâi negativitatea din primul vers, care evidenţiază fructe de sezon, perele. Neculese încă din diverse motive. Neputinţă sau indiferenţă. Interesant este că această negativitate sub forma prezentată trece în ceva pozitiv, strălucitor prin mijlocirea razelor din zori. Acesta ar fi un prim contrast: brumate dar strălucitoare. Există şi al doilea contrast care trebuie scos din context. El prinde în ecuaţie literară perele brumate (ultimele) şi razele de soare din zori (primele). Şi relaţia etern–efemer este prezentă dar vă rog pe dvs sa o căutaţi... Situaţia răspunsurilor la întrebările noastre specifice e mai încurcată dar nu daunează mult poemului. Ca de obicei, până acum nelipsită categoria estetică wabi/sabi.

4.Un coleg nou, pe numele său Soriu Nakata (pare să fie chiar un japonez), ne oferă spre aprofundare şi apreciere un haiku interesant: Răcoare în zori - / oglinda se tulbură / de o suflare. Despre brumă nu aflăm nimic direct. Răcoarea din zori dar şi suflarea ce abureşte oglinda ne mărturisesc prezenţa ei ţinută în umbră de cuvinte. Acelaşi procedeu de a sublinia indirect existenţa brumei îl regăsim şi in poemul inregistrat la numarul 32. Tehnica de exprimare a poemului este aproape impecabilă. Are 17 silabe, patru substantive, ultimul cuvânt, substantivul suflare, are cezură, răspunde la două întrebări de strict interes literar, concis, expresiv, frumos.

5. Ultimul haiku la care mă refer aparţine colegului nostru, mult mai tânăr, Petre Flueraşu: Prima zăpadă - / atingerea caldă / mă înfioară. Dumneavoastră vă place? Mie, da. Ar putea exista o obiecţiune, aceea că bruma a devenit zapadă. Şi ce dacă! Poemul conţine pe lângă negativitate şi un contrast foarte palpabil pentru autor, acela că prima zăpadă, în virtutea energiei care ne caracterizează la tinereţe, la atingere , ţi se pare, pur şi simplu caldă. Contrastul e creat prin inversarea aşteptării de rece (a zăpezii) în cald. Şi în plus îi şi place. E ultimul său cuvânt. În versul doi aş mai fi introdus un “ei”. Şi ar avea fix 17 silabe. Două substantive, un numeral, un verb venit pe ultima sută de metri... E greu de desluşit atmosfera de wabi/sabi dar cu patina timpului sub forma zăpezii, înţelegem cum stăm esteticeşte. Haiku-ul se înalţă pe o temelie de două efemerităţi.

duminică, 25 noiembrie 2007

Comentariul concursului lunii noiembrie 2007 (Şerban Codrin)


În această lună avem bucuria unui comentariu mai drastic şi mai auster. Şerban Codrin nu doar analizează poemele peste care se apleacă, evidenţiind calităţile şi lipsurile lor, ci propune autorilor şi posibile îmbunătăţiri. Cele cîteva valori estetice pe care le aminteşte sînt dintre cele fără de care spiritul haiku nu se cuibăreşte într-un tristih, oricît de bine ar fi construit formal. Este genul de comentariu care se potriveşte cel mai bine unui concurs care-şi propune să fie unul şcoală.

*

Concursul lunii noiembrie a propus, după bunul obicei, o temă unică, "prima brumă", temă obişnuită, sezonală, capabilă să declanşeze sensibilitatea şi imaginaţia participanţilor. Numărul variantelor poate fi infinit, dar există criterii de clasificare, nu este însă locul să insist aici, aceste clasificări fiind foarte utile mai cu seamă poeţilor de renku.

Îmi cer îngăduinţa să fac un comentariu tehnic, de meşteşug, domeniu unde poeţii întotdeauna mai au câte ceva de învăţat, chiar atunci când ating pragul măiestriei maxime. Având în vedere că juriul a fost alcatuit din totalitatea poeţilor participanţi, cu atât mai mult este necesară o analiză a tehnicii poetice specifice în limitele poeziei zen.

Hotărârea juriului colectiv, acceptabilă sau nu, trebuie respectată, deci eu nu o comentez. Câştigătorul lunii noiembrie, Valeria Tamaş, a propus poemul:

Prima brumă -
pe haina orfanului
încă un petec


Aş vrea să străbat în mod invers drumul autoarei, de aceea aş fi preferat forma următoare:

Încă un petec
pe haina orfanului -
prima brumă


În varianta autoarei este evidentă prezenţa metaforei implicite. În schimb, varianta propusă de mine, comentatorul, este paradoxală, aşadar, mai sugestivă din punctul de vedere al poeziei zen. O felicit în mod colegial pe talentata poetă.

Las la o parte amănuntul ca tema propusă în mod textual, "prima brumă", dispare din majoritatea propunerilor pentru concurs, ceea ce se observă chiar de la al doiea text clasificat pe primul loc, conform voinţei colective a juriului:

Noapte cu brumă -
copaci fără nume
străjuiesc luna


Am câteva argumente să consider nereuşit poemul semnat de Flavia Muntean: lipsa paradoxului, excesul de vizualism şi prezenţa personificării. Este adevarat, imaginea creată de poetă este grandioasă, cosmică, abundentă în luminozitate, însă un haiku presupune în primul rând virtuţi contrarii: modestie implicită, acel gol capabil să cuprindă o plinătate virtuală, nimic în aşteptarea marelui tot. Viziunea poetei este romantică, tributară artelor poetice occidetale şi mai puţin, ba chiar deloc, austerităţii unui haiku laureat.

Poemul Mariei Tirenescu (locul II) este un exemplu binevenit pentru a demonstra dificultatea de a scrie haiku în formă clasică (5-7-5).

primele brume -
numai crizantemele
nescuturate

Să presupunem că timpul este sugerat de context (acum), la fel, spaţiul (aici), însă substantivele la plural reprezintă, mai ales in haiku, un exces. Propun varianta:

Prima brumă -
numai crizantema
nescuturată


Se pierd două silabe, ceea ce nu este o tragedie la poetul român, forma devine liberă (4-6-5), dar se câştigă în expresivitate specifică.

Poemul Anişoarei Iordache (acelaşi loc II) este compus fără abilitate, cu două personificări (se închină, trece), cu substantiv la plural (pini), cu epitet inutil (brumată), cu un pleonasm (poarta), încât, după curăţenie, se poate salva ceva în formă liberă, aparent incomplet, dar sugestiv (luna: kigo sezonal pentru toamnă).

Un pin -
prin Tori
luna

Daca textele Valeriei Tamaş şi Mariei Tirenescu, în ciuda observaţiilor, sunt reuşite, sau foarte aproape, ocupantul locului III, un haiku de Magdalena Dale, devine preferatul meu din concurs.

Prima brumă
pe ultimul trandafir -
umbra corbului


Dintr-o dată, în context, brumă, trandafir, corb devin simboluri. Bruma şi trandafirul se află în antiteză (prima,ultimul), umbra sugerează mu-shin (negativitatea). Dacă versurile de început descriu o stare de repaos, picturală, brusc, versul final ne aduce imaginea dinamică a zborului, este drept, a unui zbor rău prevestitor. În felul acesta, kireji capătă contur foarte puternic, mărind sugestivitatea întregului poem. Prin adunarea virtuţilor (multe) şi prin scăderea reproşurilor (zero), consider că acest poem poate aspira la ranguri superioare în viitoarele selecţii. O felicit călduros pe autoare, care ne-a împărtăşit bucuria unei revelaţii.

Inclusiv toate celelalte propuneri au virtuţi parţiale, unele se apropie foarte mult de podiumul primelor clasate (mai ales poemul lui Vasile Moldovan), dar le lipseşte doar "o geană de copil" pentru a răsări în lumină. Cu puţină atenţie şi mult efort creator minunea se va întâmpla.

COMPUNEREA HAIKU-ULUI - TOTUL DESPRE IMAGINE (lecţii de haiku 5)

Continuăm seria lecţiilor de haiku ale lui Edward Weiss publicate pe



Este bine să cunoaştem şi părerile şi practica haiku-ului în ţările de limbă engleză.

Edward Weiss este poet, autor şi publicist la Wisteria Press. Cele două volume ale sale "Bird Haiku" and "Seashore Haiku" sînt publicate şi disponibile şi el lucrează deja la un al treilea volum. Vizitaţi http://wisteriapress.com pentru a afla mai multe.

*

O imagine valorează cît o mie de cuvinte. Şi în haiku, o imagine permite cititorului să-şi folosească imaginaţia pentru a vedea cu ea. Lecţiile de haiku trebuie să vă ajute să înţelegeţi asta. Luaţi, de exemplu, acest poem al lui Bruce Ross:

Amurg -
un cormoran planează
un pic deasupra apei

Avem aici o imagine a unui cormoran planînd deasupra apei. Dar observaţi că poetul nu ne-o spune… ne-o arată doar! În asta constă deosebirea! Ăsta e şi motivul pentru care poemul haiku este atît de deosebit. Imaginea este chiar acolo pentru a o vedea. Nu există nici un raţionament sau înclinare a autorului care să ne vorbească despre imagine. Din contra, scriind în stilul descriptiv al “timpului prezent”, Ross ne arată exact ceea ce vedem.

Avem, de asemenea, şi o imagine a momentului cînd o vedem. Folosind cuvîntul “amurg”, Ross ne arată că ziua e pe sfîrşite. În loc să o spună într-o sută de cuvinte, el ne-o arată cu un singur cuvînt!

Puterea haiku-ului constă în modul unic în care uzează de imagine. Şi, într-adevăr, alăturarea dintre versul 1 şi versurile 2 şi 3 este cea care creează poezia. De pildă, în versul 1 avem cuvîntul “amurg”. Acest prim cuvînt este foarte important pentru că stabileşte decorul şi momentul evenimentului sau acţiunii care se petrece. Autorii de haiku numesc această parte a poemului “fragment” (nu am găsit o transpunere care să mă satisfacă – s.m.)

De obicei, se folosesc 3 cuvinte sau mai puţine pentru a indica locul şi momentul. Dar numai fragmentul în sine nu o face îndeajuns. Avem nevoie de încă ceva – ceva deosebit care să ne arate ce se întîmplă. Şi Ross o adaugă printr-o frumoasă sintagmă “un cormoran planează un pic deasupra apei”.

Acum, citind doar fragmentul sau sintagma singure, noi rămînem cu simţămîntul (ridicării din umeri) “ei şi”. Dar, cînd le combinăm, ele creează un instantaneu… o imagine care poate rezona cu cititorul.

joi, 22 noiembrie 2007

REZULTATELE ROMANIAN KUKAI NOIEMBRIE 2007

REZULTATELE

ROMANIAN KUKAI NOIEMBRIE 2007


Dragi prieteni ai haiku-ului,
Iată rezultatele concursului din luna NOIEMBRIE 2007,
pentru care tema propus
ă a fost prima brumă.
Poemele sînt listate în ordinea punctajului acumulat din voturile pe care le-aţi trimis.

Fiecare poem este însoţit de numele autorului şi formula de votare în paranteze.
Exemplu de voturi obţinute: (0,2,7 = 11)
Asta înseamnă: niciun vot de 3 puncte, 2 voturi de 2 puncte, 7 voturi de 1 punct = pentru un total de 11 puncte.


FELICITĂRI CÎŞTIGĂTORILOR:

Valeria Tamaş
Flavia Muntean

Şi tuturor participanţilor!

Dar mai ales celor ce ne-au fost cei mai fideli şi au participat
la toate cele opt concursuri concursuri:

Chiţoveanu Victoria, Enăchescu Adina, Florică Dan,
Iordache Anişoara, Pop Anghel, Tamaş Valeria,
Tănase Mariana, Tirenescu Maria,
Bogdan Wurm Doina.



Locul I – 18 puncte

31.
Prima brumă -
Pe haina orfanului
Încă un petec...
Valeria Tamaş (325
= 18)

23.
noapte cu brumă -
copaci fără nume
străjuiesc luna
Flavia Muntean
(309 = 18)


Locul II – 13 puncte

17.
primele brume –
numai crizantemele
nescuturate
Maria Tirenescu (1 0 10 = 13)

5.
pini se închinã-
prin poarta Tori trece
luna brumatã.
Anişoara Iordache (134 = 13)


Locul III – 12 puncte

30.
Prima bruma
pe ultimul trandafir...
umbra corbului
Magdalena Dale (125 = 12)

28.
A căzut bruma -
afară nicio gâză
în surdină Brahms.
Iancu Vali (125 = 12)


Locul IV – 10 puncte

1.
Nici un strugure
în toată podgoria
singură bruma
Vasile Moldovan
(018 = 10)


Locul V – 8 puncte

13.
Pe culmi netede
învaluit de bruma,
un copac batran
Coca Elena Gheorghiu (024 = 8)

22.
câmp alb cu pete -
un om bătrân un câine
şi cîteva ciori
Dan Norea (032 = 8)


Locul VI – 7 puncte

2.
pere brumate-
marindu-le stralucirea
razele in zori
Laura Coman (015 = 7)

10.
nu mai e tânãr –
priveşte prima brumã
de la fereastrã ;
MIRKO (007 = 7)


Locul VII –6 puncte

26.
răcoare în zori –
oglinda se tulbură
de o suflare
Soriu Nakata (022 = 6)


Locul VIII – 5 puncte

12.
prima bruma
greierele isi pune trist
chitara in cui
Artur (013 = 5)


Locul IX – 4 puncte

11.
Grădina în zori –
Albul primelor brume
Sub paşi rătăciţi.
Florinel (012 = 4)

25.
Chiciură şi vânt
Peste chipul lui Budha.
Vulturi în zare.
Gabriela Marcian (012 = 4)

27.
Sărutul brumei
pe ciorchini de Murfatlar-
zvon de Cabernet.
Dumitru Roşu (012 = 4)


Locul X – 3 puncte

9.
Spartul zorilor-
prima brumă oglindă
cerul peste sat
Henriette Berge
(003 = 3)

14.
Pudră de candel
dimineaţa de cu zori -
iarba fardată
Tudor Grizu
(003 = 3)

16.
brumă pe frunze-
când ne vom mai întâlni
la ceainărie?
Anghel Pop
(003 = 3)

20.
Noapte cu brumă.
Scripcarul meu de-o vară
cântec îngheţat
Jules Cohn-Botea
(003 = 3)


Locul XI – 2 puncte

3.
zorii când apar
cristale de apã cad
sãrut de toamnã
Monica Trif
(010 = 2)

7.
Sfarsit de toamna,
Prima bruma si un …dor-
Mari carduri de ciori.
Mishu Popescu
(002= 2)

15.
Lacrimi de brumă-
ploaie cu păsări
făcute din apă.
Pleoapa anonima
(010 = 2)

18.
fiica mea
zareste flori
rabdandu-si bruma
RAFILA RADU
(010 = 2)

19.
La prima bruma,
Scuturand din labute
prin iarba, pisoi.
Victoria Chiţoveanu
(002= 2)

24.
prima zăpadă –
atingerea caldă
mă înfioară
Fluieraşu Petre
(002= 2)

29.
o primã brumã –
se iveşte soarele
şi frunzele plâng?
Ivăşcan Horia
(002= 2)


Locul XII – 1 punct

4.
Pere aurii,
Prima brumã pe prune –
A venit toamna...
Mariana Tănase

6.
întâia brumă –
una două trei patru
cinci ciori la hectar
Elia David

8.
Ploi si bruma ,
nebuniile toamnei ---
se schimba vremea.
Adina Enăchescu

21.
Soarele cu dinţi-
Azi, peste vreji brumate,
Zeci de dovleci fraţi.
Doina Bogdan Wurm

32.
Târziu în toamnă:
Semnalizează violet,
Albe tufănele
Dan Florică



duminică, 18 noiembrie 2007

Noi prezenţe româneşti în concursuri şi reviste străine

Prezenţa numelor româneşti cu rezultate bune în concursuri şi în reviste din străinătate devine o obişnuinţă. Chiar dacă nu vom putea ţine pasul cu tot ce se întîmplă, vom încerca să vă aducem la cunoştinţă tot ce ne oferă sursele la care avem acces. În această privinţă ne puteţi fi de folos prin informaţiile voastre care pot fi mai prompte decît ale noastre. Adresa noastră vă stă la dispoziţie ca să ne aduceţi la cunoştinţă realizările voastre.


Găiţi încă o rubrica la subiectele noastre: prezenţe româneşti în reviste şi în concursuri din străinătate.

*

Bashô Memorial Museum (117-13 Ueno Marunouchi, Iga City, Mie 518-8770, Japan), aflat în oraşul unde s-a născut poetul, organizează un concurs anual (http://www.ict.ne.jp/~basho-bp/e-40.html). Anul acesta printre cei menţionaţi se găsesc şi Eduard Ţară cu poemul:

The first cherry bud-
I still remember the pain
of my wisdom tooth

Primul mugure –
îmi amintesc durerea
măselei de minte


şi Adina Enăchescu cu poemul:


Burning dry leaves-
through the smoke clouds
the first stars

frunze aprinse –
prin norii de fum
primele stele

*

A cincea ediţie a concursului în limba italiană CASCINA MACONDO menţionează şi pe Ana Ruse şi Eduard Ţară din România. Cătălin Mihail Eftimie, Olga Neagu şi Vlăduţ Marcu sînt şi ele nume româneşti, dar cu domiciliu în Italia. Poemul lui Eduard Ţară este acesta:

Stella caduta –
una vecchia moneta
nella fontana

stea căzătoare –
doar o veche monedă
într-o fîntînă

iar al Anei Ruse următorul:

canto del cucolo -
il monte moltiplica
per mia madre

cîntecul cucului -
muntele îl multiplică
pentru mama mea

*

La concursul anual Tanka Splendor organizat de Aha Poetry, şi gestionat de Jane Reichhold, se trimit câte trei tanka. Ca să câştigi trebuie să ai minimum 11 puncte. Magdalena Dale a obţinut 14 puncte pentru două poeme tanka si 11 puncte pentru un altul. Şi pentru fiecare tanka cîştigătoare un premiu de 20 de dolari în cărţi pe care le va primi acasă. Poemele cîştigătoare sînt următoarele:


Autumn shadows
between sky and earth
a clump of trees…
on the winding road
my loneliness

Umbrele toamnei
între cer şi pămînt
un pîlc de arbori...
pe drumul şerpuitor
doar singurătatea mea

Day dreaming
the taste of the tea
on your lips
this fragrance of lime
between you and me

visuri de zi
pe buzele tale
gustul ceaiului
mireasmă de tei
între mine şi tine

Chilly wind
on my windowsill
a sere leaf…
I wait uselessly
to hear again your steps

Vînt rece
pe rama ferestrei
frunza veştedă..
în zadar aştept
să-ţi aud iar paşii

*

Asahi Shimbun este un cotidian japonez din aria trustului International Herald Tribune şi este editat în japoneză şi engleză. Ziarul are şi o publicaţie săptămînală, Asahi weekly, unde sînt primite şi selecţionate haiku-uri în limba engleză. Secţiunea, îngrijită de David McMurray, se numeşte Asahi Haikuist Network.

În numărul din 20-21 octombrie, sînt publicaţi cîştigătorii concursului Poeme pentru pămîntul mamă, unde poeţi din 10 ţări au trimis peste 1000 de poeme. Maria Tirenescu a ocupat locul 5 cu următorul poem:

Autumn dusk--
the full moon watching
in the maple

amurg de toamnă -
luna plină privind
prin arţar

la care a primit şi următorul comentariu: „Premiul cinci a fost ales pentru cuvîntul „in”. Personificarea lunii şi plasarea ei cu noi aici pe pămînt este un punct de vedere unic oferit de Maria Tirenescu.” Şi Maria urmează să primească un premiu constînd într-o antologie a concursului:

„Dear Maria

You have won fifth place in the haiku contest
you entered in the Harold Tribune/Asahi newspaper
haiku contest. I want to send you your certificate and
haiku book by David McMurray, but I only have your
e-mail address. Can you send me your postal address
so that I can send your certificate and the book to Cugir, Rumania
Cheers
Dennis Woolbright”

*

WHCnewsletter, un grup yahoo administrat de Susumu Takiguchi (Chairman, The World Haiku Club & Managing Editor, World Haiku Review), trimite celor 383 de abonaţi noutăţile lumii haiku. În 17 noiembrie sînt anunţate premiile la concursul anual R. H. Blyth. Printre cei menţionaţi se află şi Clelia Ifrim cu poemul:

Nothing in front
nothing behind –
falling leaves

Nimic în faţă
nimic în spate –
frunze căzînd

CONCURSURILE DE POEZIE ŞI CUM SĂ LE CÎŞTIGI (lecţii de haiku 4)

Continuăm seria lecţiilor de haiku ale lui Edward Weiss publicate pe


Este bine să cunoaştem şi părerile şi practica haiku-ului în ţările de limbă engleză.

Edward Weiss este poet, autor şi publicist la Wisteria Press. Cele două volume ale sale "Bird Haiku" and "Seashore Haiku" sînt publicate şi disponibile şi el lucrează deja la un al treilea volum. Vizitaţi http://wisteriapress.com pentru a afla mai multe.

*

Concursurle de poezie au ţîşnit ca un foc de pădure pe internet. Şi de ce nu? Ele sînt un mod distractiv de a-ţi verifica abilităţile de a scrie poezie.

Există concursuri de poezie la care aprecierile sînt făcute de cîţiva oameni în acelaşi timp. Ei atribuie puncte poemului. Poemul cu cele mai multe puncte cîştigă. Pare destul de simplu şi e o strategie bună.

Ceea ce nu vă spun ele este ce trebuie să căutaţi. Să ne confruntăm cu asta. Concursurile de poezie sînt confuze. Şi asta-i starea de fapt. În plus, eşti apreciat de oameni cu înclinare către un anume mod de a scrie. Dacă poezia le place, trece testul. Dacă nu, o dau la o parte şi o uită imediat.

Astea fiind spuse, un mod bun de a cîştiga concursurile de poezie este să depistaţi ce caută editorii. Probabil că ei n-o să vă spună. Trebuie să citiţi genul de poeme pe care le apreciază (sau le caută într-un fel), apoi să vă croiţi un drum într-acolo.

Ştiu că nu este cel mai ortodox lucru de făcut. Aveţi personalitatea şi modul vostru aparte de a scrie. Şi editorii concursului de poezie au de asemenea modul lor de a citi şi aprecia ceea ce ei cred că este un poem “bun”. Odată ce aţi înţeles că nu e vorba de voi sau de poezia voastră, ci doar de înclinările unui anume editor, sînteţi pe calea de a cîştiga.

De fapt, poate fi mult mai important să dobîndiţi simţul a ceea ce juriul consideră a fi “bun” decît să credeţi că ceea ce aţi trimis este cea mai bună lucrare. Amintiţi-vă, ceea ce este mai bun este în mintea celui ce asistă. Nu trebuie să vă vindeţi cu totul pentru a cîştiga concursuri de poezie. Din contra, priviţi-le ca pe un joc şi veţi înainta pe drumul autenticei confruntări cu voi înşivă.