„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

vineri, 31 august 2007

o sută unu - blog day

Tocmai văzusem că ieri am făcut o sută de postări începînd de la înfiinţarea blogului şi mă gîndeam că e o ocazie de a face o mică retrospectivă, cînd am primit de la Gabriela Grosseck un mesaj că m-a nominalizat pentru Blog Day. Am lăsat baltă urgenţa ca să văd ce comedie mai e şi asta. Aflînd, încerc să mă conformez sărbătoreşte.

Blog Day 2007

Pentru că nu sînt un vînător de bloguri o să mă limitez la bloguri care au însemnat ceva pentru iniţierea mea în ale internetului:

Primul, nu doar pentru reciprocitate, este Despre chestii din viata (cu si fara tehnologie), blogul unei tinere universitare, Gabriela Grosseck, care predă informatica şi împreună cu Carmen Holotescu se ocupă şi de mişcarea blogger. De la ea am învăţat multe în legătură cu instrumentele de afirmare pe net.

Al doilea este Quilt Univers, al Danielei Gugurel, de la care am aflat ce este o comunitate de bloggeri care au o pasiune comună.

Al treilea este maria toamna, al Mariei Tirenescu, dar este doar unul dintr-o constelaţie pe care o foloseşte pentru a-şi posta poemele, constelaţie pe care o veţi găsi lesne şi singuri.

Al patrulea este Poezia in casa mea de lut, blogul Cristinei Rusu remarcabil pentru bunul gust al culorii şi imaginilor selecţionate.

Al cincilea este OGLINDIRI, blogul pe care am postat premiile obţinute de autorii de haiku români la diverse competiţii interne şi internaţionale. Ăsta, fiind tot al meu, nu e în ton cu sărbătoarea, dar îmi place să-l semnalez.

Adaug şi două linkuri în legătură cu blog day:

http://technorati.com/tag/BlogDay2007

http://www.blogday.org

joi, 30 august 2007

Un concurs de senryu? De ce nu!

Rîndurile noastre se îngroaşă cu autori care sînt nărăviţi de mult la cele literare şi s-au simţit – de ce oare? – atraşi şi de haiku. Simona Dobrescu, ultima cîştigătoare a concursului din august, nu doar că şi-a făcut intrarea în trombă în mica noastră lume, dar ne propune şi organizarea unui concurs de senryu. Avînd în vedere că nu e vorba doar de o propunere, ci şi de o iniţiativă pe care s-a hotărît să o instrumenteze cu traduceri din ceea ce a găsit pe internet cu referire la genul respectiv, sînt convins că în luna octombrie spre sfîrşit va debuta şi acest concurs. Începem azi postarea contribuţiilor Simonei. Cei care sînt înclinaţi spre umor vor găsi o sursă de instruire pentru a putea practica în cunoştinţă de cauză şi acest gen înrudit cu haiku-ul.




*


Senryu: De unde vine numele ?


Karai Hachiemon (1718-1790), un oficial guvernamental din Edo (Tokyo de azi), a publicat poezie sub pseudonimul "Senryu" ("salcie de râu"). Minipoemul cunoscut astazi ca „senryu” a fost botezat după Karai, în onoarea contribuţiei sale. Karai Senryu a avut un rol esenţial în popularizarea senryu-ului cunoscut în zilele noastre, iar poeziile pe care le alegea, erau mai departe sortate de către editorul Goryoken Arubeshi (al cărui nume s-ar traduce „Te rog scuză trierea pe care o fac”). Acestea au fost publicate în antologia de 23 volume Haifu Yanagidaru, în timpul vieţii lui Hachiemon. Deşi antologia de poeme Haifu Yanagidaru a continuat să fie publicată şi după moartea lui Hachiemon, ajungând până la volumul cu numărul 167, senryu a cunoscut un declin progresiv în calitate şi a ajuns să fie denumit kyoku („poem nebun”). Mai târziu, Sakai Kuraki (1869-1945) şi Inoue Kenkabo (1870-1934) au reînviat senryu ca formă de artă literară, iar apoi, alţi scriitori serioşi de senryu au continuat eforturile acestora până în zilele noastre.


DEFINIŢIE:


sen·ryu/senryû = un poem japonez de 3 versuri similar din punct de vedere structural cu haiku, dar care tratează de obicei natura umană, într-un mod ironic/satiric.


Spre deosebire de haiku, în care apar elemente din natură sau sezoniere, în senryû ne aşteptăm să găsim elemente de natură umană sau socială, adesea într-o manieră jucăuşă, satirică. Haiku are obligatoriu o referinţă sezonală; în senryu nu este obligatoriu. Totuşi, limita dintre aceste două genuri a fost destul de neclară la începuturi. În ultimii ani, această limită a devenit ceea ce Onishi Yasuyo spunea: „Dacă cineva mă întreabă prin ce diferă senryu de haiku, îi spun că singura distincţie care poate fi făcută este numele autorului” . Aceasta înseamnă că, dacă autorul e cunoscut ca scriitor de haiku, poemele pe care le scrie sunt haiku-uri; iar dacă e cunoscut ca scriitor de senryu, atunci poemele sale sunt considerate senryu-uri.


Totuşi, deoarece haiku şi senryu se aseamănă destul de mult, având adesea aceleaşi subiecte şi fiind scrise de aceiaşi autori, s-au iscat numeroase controverse privind diferenţierea lor. La un moment dat, în America, senryu era considerat ca fiind un haiku ratat (cu defecte). De fapt, dacă există o singură diferenţă între ele, aceea constă în faptul că genul senryu e satiric, preocupat de a face haz de comportamentul uman; în contrast cu sublimul natural şi profunzimea contemplativă, în care haiku-ul străluceşte.


Un senryu reuşit nu este pur şi simplu o glumă, deşi poate fi şi asta. Nu este doar o vitrină pentru calambururi sau umor, cu toate că un senryu bun poate să conţină isteţime sau umor ca parte a unui scop mai răsunător. Mai degrabă, senryu este un poem creat într-un moment de concentrare maximă asupra naturii umane. Este un poem care reflectă propria conştientizare a atributelor umanităţii. Nu este obligatoriu să fie nostim, dar adesea e bine să râdem de noi înşine printr-un senryu.


Diferenţa dintre un haikai/haiku nostim şi senryu este greu de definit, dar am putea să spunem că în general poezia de tip haikai tratează natura iar senryu fiinţele umane. Acest aspect este reflectat în persistenţa cuvintelor sezonale („kigo”) din poezia haikai, pe când în senryu acestea nu apar, nu obligatoriu. Haikai, în cele mai bune forme ale sale, încearcă să capteze, în 17 silabe, eternul şi efemerul; în timp ce senryu conţine o singură observaţie tăioasă. Rolul cezurii („kireji”) din haikai este de a separa cele două elemente pe care le conţine de obicei poemul (etern/efemer; bucurie/tristeţe, prospeţime/patină etc); însă în senryu nu este nevoie de o separare, din moment ce există un singur element. Limbajul din senryu este cel folosit de oamenii obişnuiţi; uneori chiar vulgar. În haikai însă, astfel de limbaj este foarte rar utilizat, el apelând de obicei la vocabularul oamenilor rafinaţi.


Senryu este:

1. Un răspuns intuitiv la lipsa noastră de omenie în faţa naturii.

2. O conştientizare extinsă a problemelor umanităţii

3. Naivitatea, simplitatea luptelor interioare şi antagonismelor noastre.

4. Autoinventariere (specifică sau generală)

5. Static, prin ceea ce inventariază ca fiind un răspuns intelectual născut din intuiţie.

6. Un moment de conştientizare crescândă. Intuitiv în privinţa slăbiciunilor noastre ca fiinţe umane.

7. O complicaţie simplu stabilită.

8. Trateaza lucrurile într-un mod ne-religios; dar poate include valori şi convingeri religioase.

9. Nu agreează, nici nu ignoră violenţa. Suntem ceea ce suntem.

10. Adesea utilizează un limbaj vulgar, comun; dar nu vulgar numai de dragul vulgarităţii.

11. Un ghiont în coaste (eventual în coasta lui Adam :).

12. Inteligenţă şi umor.

13. Poezie despre oamenii obişnuiţi şi despre preocupările lor.

14. Tratează imperfecţiunile umane. Utilizează calambururi, remarci usturătoare etc.

15. Un moment în eternitate.

16. Tratează cu natura umană paradoxală a bărbaţilor.

17. Ne ajută să ne menţinem sănătatea mintală prin evidenţierea comică a diferenţelor dintre fiintele umane. Ne ajută să râdem de noi înşine.

18. Este bine să conţină contradicţii, paradoxuri, umor şi inteligenţă.

19. Ne arată opoziţia dintre intenţiile şi acţiunile noastre.

20. „Întregul adevăr”, brut, aspru, într-o străfulgerare interioară: Omenirea.

EXEMPLE DE SENRYU:

Din difuzoare
concertul pentru pian –
nimeni n-ascultă

(Maria Tirenescu)

*

sunt foarte bolnav –
voi lua medicamente
să mor sănătos

(Jules Chon Botea – senryu premiat)

*

două drapele
şi-un preş întins la uscat –
vînt sărbătoresc

(Corneliu Traian Atanasiu)

SCURT COMENTARIU PE MARGINEA UNUI SENRYU

men o pause. . .

the men suck in their guts

as a blonde walks by

(Kathy Lippard Cobb )

Acest poem vorbeşte despre natura umană şi o ironizează. „men o pause” este un joc de cuvinte ce ascunde cuvântul „menopauză” („menopause” în engleză). În esenţă, bărbaţii se opresc atunci când trece o blondă. Menopauza este caracterisitcă femeilor; totuşi, aici este ironizat comportamentul bărbaţilor în timpul crizei de pe la jumătatea vieţii.


Linkuri către surse:

http://raysweb.net/senryu/definitions.html

http://members.aol.com/usdare2/senryuis.htm

http://www.shadowpoetry.com/resources/haiku/haiku.html

miercuri, 29 august 2007

Ştiaţi ce e cicada?

Cicada este o insectă care trăieşte în ţările calde. Are aripi mari transparente şi produce prin vibraţia membranei de pe abdomen un sunet apropiat de ţîrîitul greierului sau al lăcustei. De fapt şi talia, ca şi sunetele emise, o situează între lăcustă şi greier.

Ea apare în haiku-ul japonez, dar mai ales în cel american. Şi asta poate şi pentru faptul că americanii au făcut o pasiune pentru această familie de insecte cu specii de culori foarte diverse, dar mai ales cu ochi de nuanţe incredibile.


Maria Tirenescu a participat la 2007 Chicago Cicada Haiku Contest şi mi-a trimis mai multe linkuri care arată pasiunea americanilor pentru cicada. Unul din site-uri se intitulează Cicada Mania, declară cicada cea mai ciudată insectă din lume şi prezintă o colecţie de fotografii cu ochii fascinanţi ai mai multor specii. Un altul, the cicada project, este dedicat colecţionării de fotografii trimise de persoane din Hong Kong pînă în Illinois într-o bibliotecă publică. În schimb, Cicada Fear ajunge de la motivul cicada la melodii de Frank Sinatra şi Elvis Presley. În altă parte, Telling Cicada Species Apart by Sound, sînteţi îndemnaţi să recunoaşteţi speciile de cicada după sunetul pe care îl emit.

Documentarea Mariei a fost de bun augur şi a ajutat-o să trimită la concurs poeme de calitate pentru care a obţinut o menţiune de onoare. Iată poemele cu care a reuşit această performanţă, de data asta traduse în româneşte de autoare:

song of cicada –
everybody listening
under the full moon

cântecul cicadei -
toata lumea ascultă
sub luna plină

late cicada –
the row of ant indifferently
going over him

cicada moartă -
nepăsător, şirul de furnici
trece peste ea

at daybreak –
a perch snatching cicada
from the ready angle

de dimineaţă -
un biban înhaţă cicada
de pe firul întins

Aşteptăm să ne arate şi nouă versiunea electronică a cărţii Chicago Cicada Chapbook, promisă de organizatori celor care au fost menţionaţi.

marți, 28 august 2007

Autori români în revistele americane online

Simply Haiku este, aşa cum se intitulează, o revistă trimestrială de poezie scurtă japoneză, condusă de Robert D. Wilson, proprietar şi adminstrator. Ea publică poeţi noi şi vechi în genurile haiku, senryu, haibun, tanka, renku şi haiga. Alături de contribuţiile autorilor, revista publică şi un editorial şi oferă articole, recenzii de volume publicate şi interviuri cu personalităţi din lumea poeziei nipone.

Pentru fiecare gen există un editor care primeşte şi selectează autorii ce apar în fiecare lună cu o pagină de texte însoţite de o scurtă notă despre activitatea poetică şi o imagine a autorului.

Numărul curent, din toamna lui 2007 (Autumn 2007, vol 5 no 3), ne oferă şi grupajele a două autoare din România. Magdalena Dale, aşa cum ne-a obişnuit, cu un număr de cinci tanka pe care le redăm mai jos în engleză şi în română:

wings of butterflies
over red poppy petals
these silhouettes hugging;
on the deserted path
only me and my shadow

Aripi de fluturi
peste petale de maci
o-mbratisare;
pe cararea pustie
singura cu umbra mea

scents of flowers
in the chalice of the heart;
in summer twilight
again my daydreams
accompany a shadow

Miresme de flori
in potirul inimii;
amurg de vara
din nou visele mele
insotesc o umbra

in the midsummer
I sit with a shadow
on a bench…
scattered petals
and useless butterflies

In plina vara
tin companie umbrei
pe-o banca...
petale risipite
si fluturi fara rost

I find myself
in a saline tear
between eyelids…
or in the rain droplet
fallen on a rose bush

Iar ma regasesc
in lacrima sarata
dintre pleoape,
sau in stropul de ploaie
pe-o floare de trandafir

nightly thoughts
struggle helplessly,
this black butterfly
with both wings broken
by the hostile wind

Ganduri de noapte
se zbat neputincioase,
fluturi negri
cu aripile frante
de vantul neprielnic

Despre apariţia Magdei în Modern English Tanka puteţi găsi o realatare în articolul O confirmare incontestabilă - Magdalena Dale în Modern English Tanka şi de asemenea pentru prezenţa în antologia Fire Pearls, Short Masterpieces of the Human Heart: O membră a site-ului într-o antologie internaţională.

*

La rubrica haiku este prezentă cu un buchet de poeme haiku Dana-Maria Onica. În varianta engleză ele sînt cele de mai jos (nu ştim dacă autoarea mai agreează şi versiuni în română):

in the colour
of her mourning veil,
passing clouds

labor pains...
the silence between lightning
and thunder

floating seaweeds -
the tangled tresses
of this gipsy girl

smell of dawn...
the sudden urge
to see the sea

a leaf
in the mailbox -
summer's end?

*

Revista LYNX face parte din constelaţia Aha poetry şi publică şi poeme în lanţ. În numărul XXII:2 June, 2007 sînt publicate şi cîteva tanrenga de doi autori români:

A HANDFUL OF SAND

Magdalena Dale
Vasile Moldovan

a handful of sand
at the bottom of her heart
like in a conch;

only a pearl’s necklace
born painfully after all

UN PUMN DE NISIP

Un pumn de nisip
in adancul inimii ei
ca intr-o scoica:

Siragul de perle
nascute din durere

AMBUSH

Magdalena Dale
Vasile Moldovan

on the church roof
two white doves ready
to fly

in a lurking place the black cat
is lying in ambush

LA PANDA

Doi porumbei
pe-acoperisul bisericii
gata de zbor;

Intr-un loc ascuns vederii
pisica neagra la panda

SIGN OF RAIN

Magdalena Dale
Vasile Moldovan

only a flower
with so many fallen petals
in midsummer

Reading in coffee suddenly
the first sign of rain


SEMN DE PLOAIE

Doar o floare
cu-atatea petale cazute
in toiul verii...

Citind in cafea, brusc
primul semn de ploaie

WINGS OF A BUTTERFLY

Magdalena Dale
Vasile Moldovan

wings of butterfly
my day-dreams flying
against the wind. . .

the sand castle
demolished thoroughly


ARIPI DE FLUTURI
Aripi de fluturi,
visele mele zburand
contra curentului....

Castelele de nisip
spulberate de valuri


*

În numărul din februarie, XXII: 1February, 2007, al aceleiaşi publicaţii trei autori români publică un kasen:


BANDANA UITATA – FORGOTTEN BANDANNA
Written in Romanian with added English translation
Cristian Mocanu (Deva, Romania/Romania)
Dana-Maria Onica (Petrosani, Romania/Romania)
Daniela Bullas (Chichester, Marea Britanie/UK)

primele caise—
o bandana uitata
pe malul garlei

the first apricots—
a forgotten bandanna
down by the stream

departe, un curcubeu
unind un deal cu altul

far away, a rainbow
from one hill to another

plapuma neagra
peste satul adormit
se lasa noaptea

a black counterpane
over the sleeping village
the night is falling

sar din somn in mansarda:
focuri de artificii!

I wake up in the penthouse:
Fireworks display!

ploaia alunga
luna de la fereastra
ai toti greierii

rain chases away
the moon from my window
and all the crickets

‘la revedere’si tie
pasare calatoare —

goodbye to you, too
migrating bird/

invesmantate
in ceata diminetii—
ramuri se intind

wrapped up
in the morning fog—
branches stretching out

cand a si trecut un an?
în urma ta, doar bezna…

how did this year fly by?
after you, just the darkness…

spartura in nori —
mereu se-mbujoreaza
cand iti vorbeste

a break in the clouds—
his cheeks always grow red
as he speaks to you

ficiorul de la munte…
de la targul de fete

the mountain laddie
at the Girl Market

licitnd pe ebay—
o cutie de Ice Tea
nedesfãcuta

bidding on ebay—
a tin of Ice Tea
still not opened

prin fereastra deschisa
sunete de titera

through the open window
the sounds of a zither

doi lupi haulind—
un cerb carpatin
sub luna de iarna:

two wolves howling—
a Carpathian stag
beneath the winter moon/

a-ngheþat ºi mangalul
în sãlaºul pãrãsit

even the charcoal’s frozen
in the derelict shelter

seara tarziu —
cu pisica in brate
si gandul aiurea

late at night—
with the cat in my arms
and my thoughts elsewhere

doar purecii bantuie
televizorul aprins

just the "fleas" are plaguing
the TV set still on

imi intorc ochii
de la raza de soare:
floarea-pastelui!

I turn away my eyes
from the sunbeam:
the pasque flower!

forfota de carabusi
in lumina lanternei

cockchaffers crowding
in the flashlight spot

cate un zambet
spre ciresul de la geam-
concurs scolar

the odd furtive smile
to the outside cherry-tree:
school contest

semn, pe cartea-mi deschisa
o pana dusa de vant

book marking my page
a feather blown by the wind

pe lacul Siutghiol
regata-i amanata:
se joaca table

on Siutghiol Lake
the regatta is postponed:
people play backgammon

un batran zdrentaros
cautand in gunoi

a ragged old man
searching through the garbage

în vale, fata
culcata-n iarba-nalta
ceru-l priveºte

down in the valley, the girl
laying in the tall grass
is watching the sky

in preajma manastirii
lumanari si gratare

near the monastery
candles and barbecues

drumetie—
muscand din acelasi mar
iti simt aroma

out hiking—
biting from the same apple
I can feel your fragrance

o dragoste nebuna
ca dintre soare si zi

madly in love
like the sun and the day

email de la ea—
orice rand, o sageata
muiata-n miere

an email from her—
every line is an arrow
dipped in honey /CM

cu ochii-nlacrimati
printre fotografii vechi

with the eyes full of tears
surrounded by old photos

plina de sine
in luna a noua, doar
luna gravidã

so full of herself
in the ninth month, only
the moon is pregnant

bãiatul cu umerase
admirand gutuile

the coat-hanger boy
admiring the quinces

cam aglomerat
restaurantul japonez:
primii taiþei!

rather crowded
the Japanese restaurant:
first buckwheat noodles!

"Spargatorul de nuci"
mi-a dat dureri de cap…

"The Nut Cracker"
gave me some headaches…

în depãrtare,
transformata-n licurici
o stea cazatoare

far away
it turned into a firefly
a shooting star

pasi grabiti prin balarii,
aducand…ce fel de vesti?

swift steps through the weeds
bearing…what kind of news?

in palma ta
pe linia norocului
un ghiocel

in the palm of your hand
right on the fortune line
a snowdrop

un martisor agãþat
de sufletul—pereche

a „Martisor" pinned
on the twin soul

*

Santosh Kumar publică o revistă care apare sub formă de carte şi căreia îi anunţă conţinutul pe internet: Taj Mahal. În numărul 6 din 1 iuniei 2007 sînt publicate şi două grupaje de poeme tanka şi haiku ale Magdalenie Dale şi respectiv Vasile Moldovan.

OVERTURNED CLEPSYDRA /
CLEPSIDRA INTOARSA
Magdalena Dale

on water way
anew a letter of love
is floating slowly;
a blood-stained velvet
nestling a drop tear

pe drumul apei
un răvaş de dragoste
pluteste lin;
catifea insangerata

cuibarind o lacrima

grains of sand -
in overturned clepsydra
people glide away…
from a handful of dust
remains nothing at all

fire de nisip -
in clepsidra intoarsa
se scurg oamenii...
dintr-un pumn de tarana
nu mai ramane nimic

when the unicorn
watches in cold mornings,
the contour of shadow
scattered in blue
disappears easily

cand inorogul
vegheaza-n dimineti reci,
conturul umbrei
risipit in albastru
se destrama usor

ways without steps
the unutterable thoughts
remain between us…
the careless moment
just goes over farther

drumuri fara pasi,
gandurile nespuse
raman intre noi...
nepasatoare clipa
trece mai departe

loneliness
in the middle of the crowd
I run to nowhere…
thinking of you I find
again the sense of life

singuratate
in mijlocul multimii
alerg spre niciunde...
gandind la tine gasesc
din nou sensul vietii

the same thought
in front of the tea cup
a little bitter…
moments without words
wave invisible threads

aceleasi ganduri
in fata cestii de ceai
usor amarui...
clipe fara cuvinte

tes fire nevazute

days and moments
glide away ceaselessly like
in a clepsydra;
the force of destiny
always pitiless

zile si clipe
se scurg neincetat
ca-ntr-o clepsidra;
forta destinului

neinduratoare

HOLIDAYS AT THE SEASIDE / VACANTA LA MARE
Vasile Moldovan

Summer evening –
a fisher caught the moon
with his broken cast net

Seara de vara-
un pescar prinde luna
cu prostovolul

Only a breath of wind –
the willow is shaking off
all the dragonflies

O adiere-
salcia se scutura
de libelule

Thoughts wandering far …
questions marks around the pond:
scores of fishing lines

Cu gandul departe…
semne de intrebare:
undiţele

Saved from the drowning,
two butterflies are drying
on the same leaf

Salvati de la inec,
doi fluturi se usuca
pe aceeasi frunza

Sea engulfed in fog
unseen the albatrosses
shout from everywhere

Ceata pe mare-
nevazuti albatrosii
se-aud pretutindeni


All around the meerschaum…
above the floating garbage
a flock of gulls flying

Spuma marii…
deasupra gunoiului plutind
zbor de pescarusi

Retard of the tide –
scores and scores of empty shells
invade the seashore

Timpul refluxului-
cochiliile goale
invadeaza tarmul

Shinny mirror
a good deal of surfaces –
the boat filled with fishes

Oglinda stralucitoare
cu mai multe fete-
luntrea cu pesti

The crickets hush up…
save that the lonely toadfrog
keeps croaking

Tac si greierii…
numai broasca raioasa
mai oracaie

The widow’s dwelling –
only in the neighborhood
roosters cry the dawn

Casa vaduvei-
doar cocosii din vecini
anunta zorii




sâmbătă, 25 august 2007

Improvizaţii pe tema frumuseţii - comentariu la haiku-ul lunii august

În mod obişnuit, zicala: la pomul lăudat să nu te duci cu sacul vrea să dea de rîs atît pe cei ce laudă excesiv unele lucruri doar de ei ştiute, cît şi pe cei care, prea naivi şi prea creduli, se reped să le culeagă roadele cu sacul. Este incriminată mitomania şi încrederea suficientă şi este vizat doar pomul lăudat.

O a doua interpretare, mai subtilă şi mai puţin uzuală, vizează sacul. Şi incriminează, asociate simbolic lui, precipitarea şi lăcomia care vor musai să-l umple. Nu elogierea pomului ar fi atît de vină, cît rapacitatea celor ce n-au măsură şi ar vrea să-l devalizeze îndată. Se dă astfel de înţeles că din cupiditate se pot lesne deturna elogiile fireşti şi pe deplin meritate.

În fine, Blaga susţine că orice frumuseţe îndeamnă la un jaf imposibil.

*

La început, m-am uitat puţin neîncrezător la poemul care a cîştigat locul I luna asta. Cuvîntul dezndădejde mi s-a părut prea ostentativ spus, ar fi putut fi sugerat prin altceva. Nici sacul nu mi s-a părut a fi cel mai nimerit element de recuzită pescărească.

lotus în amurg –
în sacul pescarului
doar deznădejde



Trecînd peste aceste reţineri, rămînea să decid ce semnificaţie are acest vers final doar deznădejde, vers dealtfel foarte bine plasat ca element de surpriză şi, oarecum, de schimbare neaşteptată a atmosferei de contemplare lejeră într-una descurajantă. Nu te poţi opri cu închipuirea doar la faptul că pescarul ar fi avut o zi proastă şi se întoarce cu sacul gol după atîta trudă inutilă. Zilele bune şi rele alternează în viaţa pescarului şi uneori se întoarce fără doar şi poate cu barca mai mult goală. Poţi înţelege oboseala, epuizarea, mîhnirea şi resemnarea pescarului, dar mai puţin deznădejdea.

Toate astea te obligă să schimbi registrul interpretării. Şi să legi finalul de început. Lotusul ivit în amurg este motivul deznădejdii de care dintr-o dată s-a umplut sacul. O fi sacul plin de peşte, dar recolta zilei este acum fără nici o însemnătate. Doar deznădejdea contează, numai ea s-a cuibărit acolo şi face ca sacul să fie pustiu şi în acelaşi timp extrem de greu.

Dar cum poate determina un lotus în amurg (posibil simbol al oricărei fragile frumuseţi în declin) atîta deznădejde? Lotusul în amurg devine descrierea firească a oricărei frumuseţi ivite brusc în calea mărturisitorului, este clipa în care frumuseţea înfloreşte exaltată în ochii privitorului, deodată cu revelaţia singurătăţii ei funciare şi a grabnicei sale pieiri, odată cu trecerea lui.

Sacul pescarului, cu recolta de peste zi, este plin de marele gol lăsat de o definitivă despărţire de frumuseţea care, aflată în locul pierii care-i este soartă, rămîne mereu încoronată de gloria tristeţii. În urma frumuseţii se întinde mereu o mare însingurare şi o nemăsurată nostalgie – o poveste, de multe ori imposibil de spus.

*

Poemul lui Blaga, Frumseţea, poate mărturisi şi el această deznădejde a întîlnirii cu frumuseţea:

Socot că orice frumseţe
prilej de-amăgire statornică este.
Te ispiteşte. Vrea-n stăpînire s-o iei.
Deşi e departe de tine ca o poveste.

Orice frumseţe aduce în inimă
înţelepciune şi exaltare.
Sunt noimele ei: prund şi izvor.
Mai suave materii pămîntul nu are.

Orice frumseţe se-mbină
cu zări şi imagini, cu vrăji depărtate,
dar prinde un chip de mătase-ntre noi.
Răzbunînd ce lipseşte, ea face dreptate.

Orice frumseţe e ca o urnă
de-a căreia coapsă privirea se prinde.
Vezi forma, mirat. Şi suferi, gîndind

la cenuşa pe care-o cuprinde.

miercuri, 22 august 2007

REZULTATELE ROMANIAN KUKAI AUGUST 2007


REZULTATELE ROMANIAN KUKAI AUGUST 2007



Dragi prieteni ai haiku-ului,

Iată rezultatele concursului din luna AUGUST 2007,
pentru care tema propusă a fost cuvîntul kigo - lotus.

Poemele sînt listate în ordinea punctajului acumulat din voturile pe care le-aţi trimis.

Fiecare poem este însoţit de numele autorului şi formula de votare în paranteze.

Exemplu de voturi obţinute: (0,2,7 = 11)
Asta înseamnă: niciun vot de 3 puncte, 2 voturi de 2 puncte, 7 voturi de 1 punct = pentru un total de 11 puncte.


FELICITĂRI CÎŞTIGĂTOAREI:

Simona Dobrescu

Şi tuturor participanţilor!

Dar mai ales celor ce ne-au fost cei mai fideli şi au participat
la toate cele cinci concursuri:

Chiţoveanu Victoria, Enăchescu Adina, Florică Dan,
Flueraşu Petre, Iordache Anişoara, Marcian Gabriela,
Pop Anghel, Rusu Cristina, Tamaş Valeria,
Tirenescu Maria, Wurm Doina





Locul I – 14 puncte

24.
lotus în amurg –
în sacul pescarului
doar deznădejde

Simona Dobrescu (143 = 14)

Locul II – 11 puncte

4.
Lăsând în urmă
Tristă floarea de lotus –
Singur vâslaşul

Florinel (108 = 11)

11.
Foşnetul bălţii-
printre lotuşii galbeni
gene de soare.

Henriette Berge (035 = 11)

Locul III – 10 puncte

18.
Floare de lotus
Între sânii iubitei-
Vara fierbinte ...

Valeria Tamaş (042 = 10)

Locul IV – 9 puncte

5.
Lumină lină
izvorând dintre trestii...
lacul cu lotuşi

Vasile Moldovan (017 = 9)

19.
luna în adânc,
albă pe oglinda apei
floarea de lotus

Cristina Rusu (017 = 9)

27.
Cu capul in mal
platind stralucirea de ieri
floarea de lotus

Adriana C. Iacob (033 = 9)

Locul V – 8 puncte

17.
peisaj yin yang -
din noroi născându-se
o floare lotus

Ivăşcan Horia (024 = 8)

Locul VI – 7 puncte

8.
Lotus înflorit –
pescarul contemplându-şi
locul inimii

Eduard Ţară (015 = 7)

13.
tulbură lacul
un lotus ce se-nchide -
noapte, mâine zi

Daniela (015 = 7)

25.
Cerul înstelat -
pe luciul lin al apei
lotuşii albi

Magdalena Dale (025 = 7)

Locul VII – 6 puncte

9.
un iaz cu lotusi
si zeci de rate in zbor
tulbura cerul

altfel (006 = 6)

12.
pe ţărm: petale
ofilite de lotus-
scrisori citite.

anisoara iordache (006 = 6)

26.
floarea de lotus
pierzându-şi petalele –
liniştea serii

Maria Tirenescu (014 = 6)

Locul VIII – 5 puncte

1.
Femeia mama
la varsta implinirii –
floare de lotus

Mariana Tănase (013 = 5)

15.
Vernisaj pe lac-
Au inflorit lotusii!
Mirajul clipei.

Victoria Chitoveanu (013 = 5)

Locul IX – 4 puncte

16.
Sub sălcii plânse
Tăcerea culorilor
Ascuns, un lotus.

Gabriela Marcian (004 = 4)

21.
Pe lacul morii
Din loc în loc nufărul…
Naşte lumină

Florică Dan (004 = 4)

Locul X – 3 puncte

7.
pe cer oglindit
la-ntrecere cu luna
lotusul albind

RAFILA RADU (011 = 3)

23.
Jet de lumina:
din balta mlastinoasa -
lotus inflorit.

Dumitru Rosu (003 = 3)

Locul XI – 2 puncte

2.
trista, inlacrimata
stand de vorba cu
floarea de lotus

ion untaru (002 = 2)

Locul XII – 1 punct

6.
un om renaste -
din noroi se inalta
nymphaea lotus

MIRKO

10.
ma uit la un nor -
ce ia forma florii de
lotus diafan.

Adina A Enachescu

20.
Floarea de lotus.
A smuls-o din locul ei
...şi s-a vestejit

Jules Cohn Botea

22.
Luntre pe lac -
Petalele de lotus
Înroşesc zarea

Marian C Ghilea

Niciun punct

3.
doi bobi de rouă
pe un nufăr vălurit -
când stăm în lotus

Anghel Pop

14.
lotus albastru –
privind cu jind de pe mal
copilul plânge

Petre Flueraşu

28.
Sub cerul cu nori,
In mâl dormind un lotus-
Cast, plin de mister.

Doina Bogdan Wurm







Interviu cu Gabi Greve

De data aceasta, Flueraşu Petre ne rezervă plăcerea de a citi un interviu luat uneia din cele mai importante personalităţi din lumea haiku-ului, Gabi Greve, de naţionalitate germană, trăind însă de 30 de ani în Japonia. Traducerea în română este urmată de originalul în limba engleză.

*

Gabi Greve: Doar timpul ne va spune ce-i va-ncînta pe cititori peste 500 de ani.”




războiul din Irak –
păianjenul se-ascunde
într-o floare de cireş




* Gabi Greve, născută în Germania în 1948, doctor în medicină la Universitatea din Heidelberg, trăieşte în Japonia din 1977 ca traducător colaborator independent şi scriitor despre arta budistă, a doua sa specialitate. Ea şi soţul ei locuiesc acum în prefectura montană Okayama din Japonia, unde ea este directorul muzeului Daruma.

Flueraşu Petre: Sînteţi cunoscută în întreaga lume ca maestru al haiku-ului. Cum aţi descoperit această formă de artă şi ce v-a convins să începeţi să scrieţi haiku?

Gabi Greve: Nu mă cred maestră în haiku, mai curînd doar un învăţăcel şi un căutător în cultura japoneză. Nu sînt poet, ci un om de ştiinţă în domeniul medical prin profesie, m-am intiţiat în haiku pentru a-mi îmbunătăţi cunoştinţele de cultură japoneză, pentru că am trăit în Japonia din 1977 şi am lucrat ca translator ştiinţific. Am scris două cărţi despre arta budistă şi după aceea, cercetarea kigo, a cuvinteleor sezonale, a fost cea de a treia tentativă de a mă adînci în această cultură. Am avut norocul să întîlnesc un maestru de haiku pe cînd locuiam în Kamakura şi m-am alăturat unui mic grup de poeţi de acolo. Asta a fost ceva vreme în urmă, poate acum 20 de ani. Mereu de atunci m-a încîntat cunoaşterea Japoniei prin înţelegerea mai adîncă a kigo-ului. Mi-a plăcut să contribui la înţelegerea haiku-ului japonez prin experienţa cîştigată trăind în această ţară.

F.P.: Ştiu că aţi studiat şi încă mai studiaţi haiku-ul în Japonia. Cum v-a influenţat stilul dv. această tehnică „de a merge la sursă”?

G.G.: Creierul meu lucrează în trei limbi, dar pentru haiku, de cînd trăiesc într-un ambient japonez, cu precădere doar în japoneză. Cele mai multe dintre haiku-urile mele în engleză sînt un fel de reformulare (nu realmente traduse). Îmi traduc rar haiku-urile în germană, mi se pare improprie haiku-ului. A merge la sursă este, cred eu, calea cea mai bună de a aprofunda specificul haiku-ului japonez. A citi doar traduceri îţi poate da uneori o impresie greşită sau mai curînd falsificată pentru că citeşti ce a produs traducătorul, nu ceea ce a scris într-adevăr Basho sau Issa. Desigur înţelegerea structurii şi formulării în limba japoneză mă ajută mult în înţelegerea haiku-ului. De altfel, spre exemplu, nu poţi înţelege pe deplin frumuseţa modelului 5 7 5 sau tîlcul mai profund al cuvintelor sezonale japoneze.

F.P.: Gestionaţi o uriaşă bază de date de cuvinte kigo şi de simboluri străine nonsezonale. Mai credeţi încă în forma clasică de haiku?

G.G.: Cred în importanţa kigo-ului pentru a înţelege adecvat haiku-ul şi cultura japoneză. Şi mă gîndesc că putem aduna colecţii de kigo pentru alte zone pentru a da haiku-ului acestor zone mai multă adîncime şi tîlc. Haiku-ul este foarte viu aici în Japonia, văd asta la tv şi citesc în orice ziar şi revistă. Chiar în mica noastră comunitate montană, bătrînele doamne au un cenaclu de haiku. Aşa că nu eu trebuie să cred în el, el este viu şi în putere prin sine. Nu trebuie decît să-l deprind.

F.P.: Credeţi că cititorul de azi mai poate intra în relaţie cu haiku-ul?

G.G.: Credeţi că cititorul de azi poate intra în relaţie cu orice gen de poezie sau cu natura de la sine? Cu siguranţă că aşa sper! Deoarece a scrie haiku te va face mai conştient de ambientul tău, te vei trezi înconjurat de o mulţime de bogăţii în viaţa de zi cu zi. Asta este o răsplată suficientă în sine, chiar dacă haiku-ul tău nu poate fi de cea mai bună calitate. Şi scriind haiku poţi încerca să comunici asta şi altor cititori ai poeziei tale. Ambianţa resimte în ziua de azi nevoia de a fi mai mult apreciată şi haiku-ul este un mod de a aprecia natura şi mediul în care trăieşti. Prin scurtimea sa, haiku-ul te antrenează să te concentrezi pe esenţă, să încerci şi să reuşeşti să vezi lucrurile fără să le judeci şi asta va da un tonus optimist vieţii tale cotidiene.

F.P.: Credeţi că o carte de haiku poate deveni un bestseller?

G.G.: Nu, imposibil, atâta timp cât numărul celor care sînt interesaţi de poezie şi în paricular de haiku e mai curînd mic. Dar cred că o carte bună despre haiku poate deveni un bun prieten sau chiar cel mai bun prieten pentru mulţi cititori din toată lumea.

F.P.: Sînteţi de acord cu infuzia de simboluri moderne în poezia clasică japoneză?

G.G.: Ca experiment, poezia modernă sau mai degrabă poeţii moderni din orice ţară vor tot experimenta ideile vremii lor. Acesta este motorul progresului. Dacă rezultatul va fi bun sau ba, ei bine, timpul va spune ce-i va mai încînta pe cititori peste 500 de ani.

F.P.: Ce genuri de scriere japoneză preferaţi mai mult?

G.G.: Nu sînt o pasionată de romane şi de poezie în general, trebuie să mărturisesc… viaţa reală este mult mai seducătoare pentru mine. Citesc multe cărţi de despre arta budistă şi ceramica japoneză. Citesc de asemenea cărţi de călătorie şi articole despre multe părţi ale Japoniei, pentru că mi-ar plăcea să ajung acolo şi să le vizitez într-o zi.

F.P.: Despre ce proiecte personale de viitor implicînd haiku-ul îmi puteţi vorbi?

G.G.: În prezent încerc să prezint kigo-ul legat de festivităţile, ceremoniile şi evenimentele din Japonia. Folosindu-mă de facilităţile internetului în montarea de fotografii şi text pentu fiecare articol, înainte de a da unele haiku-uri legate de temă. Sper ca asta să inspire alţi autori de haiku să scrie haiku-uri despre sărbători şi evenimente din zona lor, dobîndind astfel încet, din mers, câteva culegeri de cuvinte sezonale locale specifice haiku-ului.

http://wkdfestivalsaijiki.blogspot.com/2007_01_01_archive.html

Încerc de asemenea să găsesc mai multă informaţie despre haiku-urile japoneze legate de mîncare, folosindu-le pentru a prezenta mai multe dintre felurile care abundă aici dar nu sînt atît de bine cunoscute în afara Japoniei. Şi din nou, autorii de haiku ar putea deveni conştienţi de potenţialul propriilor specialităţi locale ca subiecte pentu kigo-urile ce trebuie folosite într-un haiku.

http://worldkigo2005.blogspot.com/2005/06/food-from-japan-washoku.html

Am de asemenea un forum pentru tradus haiku, făcînd uneori sugestii pentu haiku-urile deja traduse, pentru a le vedea într-o nouă lumină.

Asta ar putea folosi în special pentru acei poeţi care nu vorbesc japoneza, pentru a dobîndi o idee asupra multiplelor moduri în care poate fi tradus un haiku japonez, conform înclinărilor traducătorului.

http://groups.yahoo.com/group/translatinghaiku/

F.P.: De unde anume ar trebui să pornească un începător pentru a pătrunde în lumea poeziei japoneze?

G.G.: Ar trebui să citeşti cît de multe cărţi îţi pot ajunge în mînă despre poezia japoneză şi haiku în particular. Despre haiku există deja acum o mulţime pe internet, despre CUM SĂ... şi eu am propria mea arhivă de teorie haiku, unde te invit să arunci o privire.

http://happyhaiku.blogspot.com/2000_07_01_happyhaiku_archive.html

Pentru un începător, nu e important să se familiarizeze doar cu aspectele formale ale haiku-ului japonez, ci şi cu starea sufletească şi mentală caracteristică lui. Observaţia pătrunzătoare a lucrurilor mărunte din jurul tău este foarte importantă şi te poţi pregăti singur o vreme înainte de a scrie vreo poezie despre ele.

Începe prin a vedea lumea din nou cu ochii copilului, minunează-te de orice ai în faţa ochilor, nu considera lucrurile fără a mai cerceta şi nu le judeca sau compara cu alte lucruri pe care le ştii. Ia lucrurile aşa cum sînt, privindu-le multă vreme în amănunt şi cu răbdare. În felul ăsta viaţa ta devine mai bogată şi mai împlinită.

Haiku-ul japonez se referă în principal la schimbările sezonale din viaţa noastră de făpturi umane, aşa că încearcă să devii conştient de de acele schimbări legate de anotimpuri din zona unde trăieşti.

Pentru a înţelege poezia şi haiku-ul japonez, ai nevoie şi de cunoştinţe extinse despre cultura japoneză, altminteri nu vei înţelege multe aluzii ascunse şi tîlcuri implicate. Eu încerc să prezint cîţiva poeţi japonezi şi să explic cuvintele pe care ei le folosesc şi care nu sînt familiare unui occidental la prima citire.

http://haikutopics.blogspot.com/2006/03/introducing-haiku-poets.html

*

Gabi Greve: Time will tell what readers will still enjoy in 500 years from now”

An interview by Flueraşu Petre

war in Iraq -
the spider hides
in a cherry blossom

*

Gabi Greve, born in Germany in 1948, medical doctor graduated at Heidelberg University, has been living in Japan since 1977 as a freelance translator and writer about Buddhist Art, her second speciality. She and her husband now live in the mountains of Okayama Prefecture, Japan, where she is the manager of the Daruma Museum.

Flueraşu Petre: You are recognized throughout the world as a haiku master. How did you discover this form of art and what did convince you to start writing haiku?

Gabi Greve: I do not think of myself as a haiku master, rather a student and researcher of Japanese culture. I am not a poet, but a medical scientist by profession, I started haiku to improve my knowledge of this culture, because I live in Japan since 1977 and work as a scientific translator. I wrote two books about Buddhist art and after that the exploring of kigo, the season words, was my third attempt to go in the depth of this culture. I was lucky to meet a haiku sensei while I still lived in Kamakura and joined a small group of poets there. That was quite a while back, maybe 20 years ago. I have enjoyed exploring Japan through the deeper meanings of kigo ever since. I would like to contribute to the understanding of Japanese haiku through my experience of living in the country.

F.P.: I know you have studied and still do study haiku in Japan. How did this “going to the source” technique influence your style?

G.G.: My brain works in three languages, but for haiku, mostly in Japanese, since I live in a Japanese environment. Most of my haiku in English are sort of re-formulated (not really translated). I rarely translate my haiku into German, it just seems not to fit properly. Going to the source is the best way of staying within the genre of Japanese haiku, I think. Reading only translations can sometimes give you a wrong or rather tinted impression, because you read what the translator produced, not the real Basho or Issa wrote. Understanding the structure and working of the Japanese language helps me a lot in understanding haiku, of course. Otherwise for example you can not fully comprehend the beauty of 5 7 5 patterns or the deeper meaning of Japanese season words.

F.P.: You are managing a huge database of kigo’s and non-seasonal foreign keys. Do you still believe in the classic form of haiku?

G.G.: I believe in the importance of kigo to understand Japanese haiku and Japanese culture properly. And I think we can build up kigo collections for other areas to give haiku of these areas more depth and meaning. Haiku is very much alive here in Japan, I see it on TV and read it in every newspaper and magazine. Even in our little mountain community, the old ladies have a haiku circle. So I do not have to believe in it, it is alive and well all by itself. I just have to pick it up.

F.P.: Do you believe that today’s reader can still relate to haiku?

G.G.: Do you believe that today's reader can relate to any kind of poetry, or to nature itself? I sure hope so! Since composing haiku will make you more aware of your environment, you will wake up to the many treasures surrounding you in every day life. That in itself is rewarding, even if your haiku might not be of the highest quality. And through writing haiku you can try to communicate this to other readers of your poetry. The environment is in need of more appreciation these days and haiku is one way to appreciate nature and your environment. Because of its shortness haiku trains you to focuss on the essential, to try and see things in a non-judgemental way and this will hopefully influence your way of every-day living.

F.P.: Do you believe that a haiku book can become a bestseller?

G.G.: No, not really, since the number of people interested in poetry in general and in haiku in particular is rather small. But I think a good book about haiku can become a good friend or even best friend of many readers worldwide.

F.P.: Do you agree with the infusion of modern symbols in classical Japanese poetry?

G.G.: As an experiment, modern poetry or rather modern poets in any country will be experimenting with the ideas of their time. That is the motor of progress. Whether the result will be good or not, well, time will tell what readers will still enjoy in 500 years from now.

F.P.: What form of Japanese writing do you prefer the most?

G.G.: I am not a great friend of novels and general poetry, I must confess … real life is much more fascinating to me. I read a lot of books on Buddhist art and Japanese pottery. I also read travel books and articles about the many regions of Japan, since I like to go there and visit myself one day.

F.P.: What future personal projects involving haiku can you tell me about?

G.G.: At the present I try to introduce kigo related to Japanese festivals, ceremonies and events. Making use of the internet possibilities in compiling photos and text for each entry, before giving some haiku about it. I hope this will inspire other haiku poets to write haiku about the festivals and events in their area, thus slowly getting some local saijiki under way.

http://wkdfestivalsaijiki.blogspot.com/2007_01_01_archive.html

I also try to find more information about Japanese food haiku, using them to introduce more of the many seasonal Japanese dishes which abound here but are not so well known outside Japan. Again, haiku poets might become aware of the potential of their own local dishes as subjects for kigo to be used in a haiku.

http://worldkigo2005.blogspot.com/2005/06/food-from-japan-washoku.html


I also have a forum for translating haiku, sometimes making new suggestions for haiku already translated, to see them in a new light.

This might be especially useful for those poets who do not speak Japanese, to get an idea about the many ways a Japanese haiku might be translated, according to the bias of a translator.

http://groups.yahoo.com/group/translatinghaiku/

F.P.: With what should a beginner start in order to enter inside the world of Japanese poetry?

G.G.: You should read as many books as you can get your hands on about Japanese poetry and haiku in particular. For haiku there is now a lot in the internet too, about HOW TO … and I have my own archives of haiku theory, where I invite you to look.

http://happyhaiku.blogspot.com/2000_07_01_happyhaiku_archive.html

For a beginner, it is not only important to make himself/herself familiar with the formal aspects of Japanese haiku, but also the heart, the state of mind that is necessary. Keen observation of the small things around you is very important and you can train yourself for a while before writing any poetry about it.

Start to see the world with the eyes of a child again, marveling at anything before your eyes, do not take things for granted and do not judge them or compare them with other things you know. Just appreciate things as they are, looking at the most minute details with great patience. Thus your life will become much richer and fuller.

Japanese haiku is very much about seasonal changes in the life of us human beings, so try to become aware of the seasonal changes in your area.

To understand Japanese poetry and haiku, you also need an extensive knowledge about Japanese culture itself, otherwise many of the hidden allusions and implied meanings will not be understood. I try to introduce some Japanese poets and explain the words they use which are not familiar with a Westerner at first reading.

http://haikutopics.blogspot.com/2006/03/introducing-haiku-poets.html