„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

duminică, 29 iulie 2007

Interviu cu Cristina Rusu, cîştigătoarea concursului nostru din iunie



















Ai ezitat să faci singură un fel de mărturisire despre felul cum te-ai apropiat de haiku şi l-ai adoptat. Poate că îţi va fi mai la îndemînă să răspunzi la cîteva întrebări.

1. Scrii haiku de multă vreme?

Scriu haiku de puţin timp dar multe din versurile pe care le scriam în clasa a şasea sunt asemănătoare cu cele din haiku. Mama mă întreba mereu ce tot scriu eu acolo şi când citea îmi spunea că ea nu înţelege de ce scriu poeme aşa de scurte nici nu încep bine că se şi termină. Îmi plăcea să scriu poezii scurte şi să prind esenţa.

2.Cînd ai aflat de el, de la cine şi cît de repede te-ai acomodat cu exigenţele lui?

Prima dată am aflat de haiku de la o profesoară de-a mea din facultate. Mi-a plăcut atunci foarte mult dar nu am aprofundat. Era pe vremea comunistă. Cărţi nu se găseau. Ea avea in bibliotecă cărţi de haiku în limba engleză. Mai târziu am întâlnit pe poezie.ro scriitori de haiku care m-au ghidat. Ritmul versului unui haiku nu mi s-a părut niciodată exigent ca să mă exprim aşa, ci mai degrabă ordonat. Îmi place foarte mult ordinea, lucrurile clare şi precise; trebuie să descoperi în tine adevăratul tău eu interior. El te îndreaptă spre ceea ce scrii. Poţi să te naşti cu talent pentru scris dar să nu scrii niciodată haiku şi asta pentru că acest gen este urmat ca atare şi de ceea ce a sădit Dumnezeu în tine, la calităţi umane mă refer: calm, răbdare, imaginaţie bine dezvoltată, perseverenţă, fire meditativă. Având această sumă în bagajul tău poţi scrie poeme de lirică niponă.

3.Ai avut cîteva persoane care te-au ghidat sau ai urmat nişte modele care ţi s-au părut valoroase?

Am fost ghidată în primul rând de scriitori autohtoni: Traian Atanasiu, Magdalena Dale, Maria Tirenescu, am început să citesc şi să cunosc alţi autori de lirică niponă din ţară şi apoi versurile maeştrilor japonezi. Am noroc că o parte din cărţile pentru premii sunt la mine. Citesc să îmi formez baza în acest domeniu. E ca şi la şcoală când ţi se dă să citeşti cărţile necesare evoluţiei culturale. Fără citit este aproape imposibil să reuşeşti in orice domeniu, cunoştinţele mature ale unor scriitori experimentaţi te ajută mult.

4.Ce altceva mai scrii? Ai preferinţe pentru un anume gen? Cum ţi se pare poezia japoneză faţă de cea occidentală?

Cel mai mult scriu poezie. Am câteva încercări prozaice dar poezia mă atrage cel mai mult. Poezia japoneză este mai aproape de cer. Curentele literare ca postmodernismul, fracturismul au adus poezia mai aproape de cotidian. Aceste curente s-au ambiţionat să comită o radicalizare a înlocuirii vechiului cu noul, înţeles doar ca recenţă şi nu ca valoare. Dar revin la ideea de poem mai aproape de cer aşa cum îmi place mie să definesc poemul japonez. El este un poem concentrat, are forţă, imaginile sunt deosebite, structura lui se bazează pe elemente din cadrul natural, dar elemente mai pure, unduirea cuvintelor în vers are o anumită graţie. Am citit poeme care îţi taie respiraţia. Şi în poezia occidentală poţi găsi elemente bune dar de multe ori alături de un substantiv dintr-un vers este aşezat un adjectiv care taie, frânge versul în două. Să nu uităm că poezia de factură niponă s-a nascut din meditaţie, iar tot ce înseamnă meditaţie înseamnă în aceiaşi măsură înalt, limpezime, transcendenţă. De aceea, eu spun că ea te urcă la cer prin claritatea imaginilor şi puritatea lor.

5.Ai luat locul I la concursul din iunie cu un subiect care nu ţi s-a părut deloc atrăgător. Cum de ai reuşit tocmai în astfel de condiţii să scrii un haiku atît de bun?

Să vă povestesc cât de inedită a fost situaţia. Aşteptam să văd tema pentru luna iunie şi când am aflat că este cireaşă m-am gândit ce haiku o să scot eu cu această temă. Am căutat-o pe Magda Dale şi i-am zis că tema este foarte dificilă. Erau puţine alternative. Ei nu i s-a părut aşa. Îmi spunea să o iau încet şi să am răbdare. Căutam variantele, cireşe la urechi era prima şi o ştia toată lumea, apoi cireşe în sân, în coş etc. Nu ştiam ce pot să scriu mai deosebit. Trebuia să caut ceva. Eu stau şi meditez destul de mult si caut imaginea. Pe baza unei imagini scriu un haiku. Şi într-o dimineaţă, mai erau câteva zile şi se încheia concursul, mă uitam pe geam la razele de soare. Atunci mi-a venit ideea. Am văzut două cireşe într-o fantă de lumină şi răsăritul soarelui. Am stat destul de mult să caut forma potrivită în scris dar până la urmă am găsit-o. De obicei stau în linişte absolută şi scriu. Sunt haiku-uri la care caut ceva timp un vers să se potrivească.

6. Ce a însemnat pentru tine acest premiu? Ai căpătat mai multă încredere în ceea ce scrii?

M-am bucurat că am scris un haiku bun. Asta te ajută într-adevăr să fii mai perseverent decât erai. Dar nu e bine să forţezi dacă nu iese. Contează mult şi pacea ta interioară când scrii. La concursul din luna iulie nu am avut aceiaşi inspiraţie. Eram obosită. Am ştiut că nu o să iasă. Ideea sau imaginea trebuie căutată din timp, apoi urmează timpul necesar de aprofundare a ideii şi la urmă aşezarea în scris. Trebuie să îţi permiţi acest timp. Sau chiar dacă ai inspiraţia să scrii ceva pe loc este bine să laşi o zi apoi să revii şi să vezi ce ai scris. Să ajustezi dacă este necesar ceva acolo. Cel puţin asta e părerea mea.

7.Eşti în echipa care se ocupă de site-ul ROMANIAN KUKAI şi de concurs. Colaborezi uşor cu ceilalţi?

O echipă trebuie să fie unită. Este nevoie de timp pentru dezbateri, informare, aplicare. Când spui colaborare te gândeşti la propria fire la compatibilitatea cu ceilalţi. Şi această cooperare vine întâi din suflet, să pui suflet în ceea ce faci. Îţi trebuie timp să studiezi firea partenerilor din echipa ta. De multe ori, o echipă se formează pe loc dar întregirea ei adevărată se face după ceva vreme. Cel mai important lucru în tot ceea ce întreprinzi este iubirea. Îmi iubesc echipa şi ştiu că eu nu am experienţa lor. De exemplu, Maria Tirenescu scrie haiku de vreo cincisprezece ani, să mă ierte dacă greşesc şi am păgubit-o de câţiva ani, eu aveam douăzeci de ani şi niciun bagaj în acest domeniu. E bine să asculţi pe cei cu experienţă şi în echipa aceasta sunt oameni cu experienţă, asta mă bucură cel mai mult.

8. Eşti o fire mai degrabă întreprinzătoare sau cooperantă?

Întreprinzătoare şi cooperantă. În această ordine. Sunt învăţată să mă organizez singură. Cooperez bine cu persoane cooperante, făcând un joc de cuvinte. Întreprinzi iniţiative zi de zi, dar de cele mai multe ori, oricât de mult îţi doreşti să cooperezi cu un om, nu se poate dacă el nu işi doreşte să fie înţelegător cu tine. Întreprinderile sunt de obicei idei singulare, cooperarea deja implică două sau mai multe persoane.

9. Viaţa ta personală şi activitatea profesională sînt convergente cu haiku-ul sau nu se potrivesc de fel?

Sunt psihoterapeut şi consilier. Muncesc mult cu oamenii. Acasă mă retrag şi stau în linişte. Mă rog, meditez, scriu. Interiorul meu este convergent cu haiku-ul şi casa liniştită în care locuiesc. Dacă aş căuta haiku-ul în tenta profesională l-aş găsi în unele compatibilităţi când vorbesc oamenilor de iubire şi frumos.

10.Care-i întrebarea pe care nu ţi-am pus-o şi la care ai vrea să răspunzi pe nerăsuflate?

Ai uitat să îmi pui vreo întrebare? Glumesc. Mulţumesc frumos pentru interviu, Traian.

vineri, 27 iulie 2007

PORTRETE - FLORIN VASILIU

Cu această încercare începem publicarea unor portrete ale celor mai importante personalităţi care au iniţiat, stimulat şi organizat activitatea autorilor de haiku din ţară. Mă refer la cei care au organizat cercuri şi cenacluri, au publicat şi condus reviste, au organizat întîlniri între autorii de aici şi de aiurea, au avut edituri specializate în haiku.

*

Florin Vasiliu este cea mai remarcabilă personalitate dintre cei care s-au angajat cu seriozitate şi dedicaţie activităţilor de introducere a haiku-ului în România. De fapt, el a fost primul care a înţeles că este nevoie de crearea unei comunităţi a celor care scriu poezie de sorginte japoneză în limba română şi a stimulat prin toate mijloacele apariţia şi consolidarea acesteia. A fost un personaj ambiţios şi controversat care, dincolo de reala sa contribuţie la progresul rapid al mişcării haiku, a întreţinut în jurul său permanente animozităţi. Dar a rămas, ca organizator, cel mai întreprinzător şi mai insistent dintre cei care au stimulat activitatea autorilor de haiku.

S-a născut în 1929 în judeţul Botoşani, a absolvit în 1951 Facultatea de Chimie Industrială la Institutul Politehnic din Iaşi şi a profesat meseria de inginer chimist. A lucrat 5 ani în producţie, 8 ani în cercetare, 2 în proiectare, 2 în activitatea de sinteză şi 27 în controlul calităţii produselor, în sistemul apărării naţionale. După pensionarea din 1989, îşi continuă activitatea la mai multe universtităţi particulare din ţară, ocupîndu-se de domenii extrem de variate, de la ingineria calităţii şi management general la statistică, istoria literaturii japoneze şi paradoxism. În toate aceste domenii şi-a încercat şi condeiul publicînd mai mult de zece volume pe teme diverse, singur şi în colaborare.

În anii ’60 face parte dintr-o delegaţie română prezentă mai multe luni în Japonia pentru a stabili contacte economice şi tehnice. Face o pasiune pentru ţara vizitată şi va scrie, începînd din 1980, mai multe cărţi despre istoria şi cultura acestei ţări: Pe meridianul Yamato, De la Pearl Harbour la Hiroshima, Japonia nescunoscută. Se orientează apoi spre poezia japoneză şi publică în 1989, în colaborare cu Brînduşa Steiciuc, prima carte teoretică despre haiku: Interferenţe lirice – Constelaţia Haiku. Este un moment de referinţă în România pentru că ceea ce se scrisese pînă la acea dată pe aceată temă erau doar cîteva pagini de prezentare ce însoţeau antologiile de poezie niponă publicate de Ion Acsan şi Dan Constantinescu.

Din 1990, Florin Vasiliu desfăşoară un amplu program de iniţiere în poezia niponă şi de organizare a cadrului instituţional care să susţină această iniţiativă. Mai întîi înfiinţează o revistă dedicată poeziei nipone în martie 1990, revista Haiku, subintitulată revista de interferenţe culturale româno-japoneze. În vara aceluiaşi an, a înfiinţat în Bucureşti, ca un sprijin pentru revistă, primul cenaclu de haiku din ţară, cenaclu care azi îi poartă numele. În afara obişnuitelor întîlniri în care se citea şi comenta poezie de factură niponă, Vasiliu ţinea şi prelegeri despre această poezie şi, după cum îşi aduc aminte cei ce au frecventat cenaclul de la începuturile lui, veritabile lecţii despre cum se scrie un haiku autentic.

Ca urmare a formării acelui prim nucleu, un an mai tîrziu, împreună cu un grup de membri ai cenaclului, Vasile Smărăndescu, Ion Acsan, Dumitru D. Ifrim, Emil Burlacu, Ţicu Valer, Mioara Gheorghe, Vasile Moldovan şi alţii, fondează Societatea Română de Haiku, asociaţie nonprofit cu personalitate juridică, afiliată ulterior la Haiku International Association din Tokyo. Atragerea unor poeţi convertiţi la haiku şi a altor membri care nu aveau habar pînă atunci de aşa ceva, activitatea lor în cadrul cenaclului au făcut să apară o serie de autori care aveau nevoie de un cadru publicistic mai amplu decît revista cu apariţie de două ori pe an.

De aceea, Florin Vasiliu se hotărăşte să înfiinţeze şi o editură, pe care o numeşte tot Haiku şi care va publica pînă la moartea sa, în 2001, un număr impresionant de volume despre poezia de sorginte japoneză, antologii ale autorilor cenaclului şi ale autorilor români, volume de autor de haiku, tanka, poeme într-un vers, poeme în lanţ.

Dincolo de activitatea în interiorul comunităţii iubitorilor de haiku, Florin Vasiliu a încercat să promoveze poezia niponă şi pe alte căi. Astfel, a sustinut 107 conferinţe, a acordat 18 interviuri, în special unor posturi de radio româneşti, şi a scris 18 prefeţe sau studii introductive la cărţile de haiku ale autorilor români. Activitatea lui în toate aceste domenii a fost încununată cu mai multe premii româneşti şi internaţionale.

*

Redau mai jos o listă de volume publicate de Florin Vasiliu, preluată dintr-un Documentar nepublicat încă de Vasile Moldovan:

LUCRĂRI DE NIPONOLOGIE:

Pe meridianul Yamato, periplu de spirit prin Japonia, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1982.
De la Pearl Harbor la Hiroshima, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986.
Interferenţe lirice-Constelaţia Haiku, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989 (Coautor Brânduşa Steiciuc).
Japoneza în 30 de zile, Editura Garamond, Bucureşti, 1994 (coautor Ştefan Benea).
Matsuo Basho – Sfântul haiku-ului, eseu, Editura Haiku, 1994.
Japonia necunoscută, lucrare monografică în 99 ideograme-capitole, ediţia I-a Editura Haiku, 1998, ediţia a II-a Editura Europa Nova, 1999.
Istoria literaturii japoneze, prelegeri de curs la Universitatea „Spiru Haret”, vol.I, Editura Fundaţiei „România de mâine”, 1999.
Poezia lirică niponă. Valori estetice, Cercul de studii de poezie scurtă, Editura Haiku, 2000 (coautor Camelia Başta).
Introducere în poezia japoneză haiku, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001.
Poemul haiku în România, Edirura Curtea Veche, Bucureşti, 2001.
Spirit japonez, eseu, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001.
Japonia, istorie, cultură, civilizaţie, Editura Corint, Bucureşti, 2001.

POEZII

Tolba cu licurici, haiku în ediţie trilingvă, română, franceză, engleză, cu o prefaţă de Aurel Rău, traducerea în limba franceză de Constantin Frosin, traducerea în limba engleza de Rodica Ştefănescu, Editura Haiku, 1994.
Peregrin prin suflete, poezii originale şi parodii, cu o prezentare de Virgil Bulat şi flashuri semnate de poeţii Marin Sorescu, Aurel Rău şi criticii literari Irina Petraş , Vasile Fanache şi Ion Acsan, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.
Inscripţii într-un vers, poeme, ilustraţia de Adina-Elena Romanescu, Editura Haiku, 1996.
Cenuşa unui zbor, poeme într-un vers, ediţie bilingvă, traducerea în franceză de Paula Romanescu, coperta de Florin Vasiliu, grafica de Adina Romanescu, Editura Haiku, 1997.
Cornetul cu scaieţi, senryu, coperta de Florin Vasiliu, Editura Haiku, 1999.
Să muţi pe cer o stea, poeme întrun vers, cu o prefaţă de Radu Cârneci, coperta de Florin Vasiliu, grafica de Victor Mocanu, Editura Orion, Bucureşti, 2000.

ESEURI

Paradoxism’s Main Roots essay, traducere în limba engleză de Ştefan Benea, Xiquan Publishing House, Phoenix, 1994, USA.
Sfidarea Paradoxului, Editura Haiku, 1998.
Universul paradoxurilor, prelegeri de curs susţinute la Universitatea din Oradea, Editura Eficient, 1999.
Poemul într-un vers, studii, Editura Curtea Veche, 2001 (coautor Vasile Moldovan).

A îngrijit următoarele ANTOLOGII:

Umbra libelulei. Antologia haiku-ului din România, antologie şi studiu introductiv de Florin Vasiliu, Editura Haiku, 1993.
Lucrările Simpozionului omagial Matsuo Basho-Sfântul haiku-ului, 300 de ani, Bucureşti, 8-10 0ctombrie 94, coordonator de lucrare Florin Vasiliu, ediţie trilingvă, Editura Haiku, 1995.
O sută de catarge, microantologie de haiku a poeţilor români, comentată (antologatori Şerban Codrin şi Florin Vasiliu), Editura Haiku, 1997.
Scriitori români călatori în Japonia, antologie de texte, antologatori Florin Vasiliu şi Lucia Vasiliu, cu un studiu introductiv de Florin Vasiliu, coperta de Florin Vasiliu, Editura Haiku, 1999.
Caligrafiile clipei, antologia Cercului Bucureşti a Societăţii Române de Haiku, lector şi antologator Florin Vasiliu, grafica de Victor Moraru, Editura „Vasile Cârlova”, Bucureşti, 1999.
Luna în ţăndări, antologie de haiku a poeţilor români, antologatori Florin Vasiliu şi Mioara Gheorghe, Cercul de studii de poezie scurtă, coperta de Florin Vasiliu, Editura Haiku, 2000.

A publicat următoarele cărţi de TRADUCERI:

Matsuo Basho – Pinul din Karasaki, haiku în traducerea lui Florin Vasiliu, Editura Haiku, 1993,
Sono Uchida – Pe ruinele Romei, haiku, în traducerea lui Florin Vasiliu, Editura Haiku, 1995.

*

Bibliografie:

· Florin Vasiliu – Poemul haiku în România
· Caligrafiile clipei (antologie a cenaclului din Bucureşti)
· Vasile Moldovan – Documentar (nepublicat)

*

Mare parte dintre cărţile enumerate mai sus se găsesc încă şi pot fi cumpărate din biblioteca lui Florin Vasiliu aflată în proprietatea doamnei Mădălina Seidecaru din Piatra Neamţ. Voi da detalii mai tîrziu.

marți, 24 iulie 2007

Cum comentează Dan Florică ultimul concurs

Aşa cum am prevăzut, Dan Florică nu s-a lăsat aşteptat. Dealtfel, se mărturiseşte singur: "Nedispunînd de prea mult timp în această vară foarte călduroasă, m-am învrednicit totuşi, în miez de noapte, să scriu cu plăcere deosebita despre realizările notabile ale ultimului concurs consumat." Dogoarea se pare că e legată de o anume febrilitate creatoare, nu credeţi?


Punctaj uluitor pentru premiul I

Colegul meu de SRH, Jules Cohn Botea, este un veteran al haiku-ului. Se numără printre fondatorii primei societăţi de haiku româneşti şi excelează nu numai în haiku ci şi în senryu, tanka …Cu haiku-ul : Câmp ars de soare; /în ochii ţăranului / câtă tristeţe... , am putea spune că a dat lovitura, obţinând cel mai bun punctaj de la începutul concursurilor noastre (on line), respectiv 21 de puncte. Îl felicit pentru această performanţă şi-l aştept în continuare printre noi la dezbateri, spre a pune la bătaie tot ce ştie.

Evitând evidenţierea unui contrast – fulgerător – a marşat pe accentuarea stării de negativitate în cadrul imaginii dezolante pe care o surprinde, pe tot întinsul câmpiilor noastre, în acest an nespus de secetos. Cîmpul ars de soare are o continuare firească, pe plan uman, în tristeţea pe care o surprinde în ochii bietului ţăran român, cândva, tare demult, aflat la originile agriculturii în Europa... În perimetrul localităţii ... Schela Cladovei din Oltenia. Nu departe de Dunăre, leagănul civilizaţiei europene. In felul acesta ne induce ideea că totul e compromis, că nu mai e nimic de făcut. El pare pedepsit de Dumnezeu. Dar realitatea mai este de completat cu faptul că a fost lăsat singur în faţa calamităţilor naturale de cei îndrituiţi să-l ajute, cărora, vrând-nevrând, se străduie să le asigure hrana zilnică, spre a putea supravieţui el însuşi.


În top III un tânăr student la jurnalistică

O situaţie inedită, reconfortantă surprinde în haiku-ul său, mai tânărul nostru coleg, Petre Fluieraşu : Sfidând soarele - / pe asfaltul fierbinte / un cub de gheaţă. Cine l-o fi adus acolo, nu aflăm! Suntem lăsaţi să ne imaginăm... Plăcut nu este atât efortul de a înţelege modalitatea în care acel cub de gheaţă a ajuns acolo, cât senzaţia de răcoare pe care o simţi, privindu-l numai, imaginându-te sub un soare de o intensitate mai mult sau mai puţin ieşită din comun. Interesant mi se pare faptul că o efemeritate (cubul de gheaţă) înfruntă sub ochii uimiţi care-o surprind, dogoarea eternă a soarelui. Haiku-ul este deci dominat de cuplul etern-efemer (soare – cub de gheaţă), tocmai acum cînd acest efemer pare şi condiţia noastră din această vară caniculară.


Un alt laureat surpriză: Dragoş Tsuku
Haiku-ul său : Arşiţa vremii - / mai sunt două poduri, / bătrâne tată... are şi el tâlcul său. Dacă pe domnul Jules Cohn Botea arşita verii îl deprimă prin efectele ce le are pe întinsele noastre câmpii, pe colegul nostru Dragoş Tzuku îl determină să caute umbra pentru bătrânul său tată. Şi unde o găseşte ? Sub două poduri încă apropiate, încă disponibile. Şi dacă acolo mai există şi o apă curgătoare... e perfect! Autorul pare afectat de arsiţă nu pentru sine (e, sigur, încă tânăr şi rezistent la vitregiile naturii), ci pentru bătrânul său tată. Bolnav probabil şi uşor de doborât în consecinţă. Surprindem în opoziţie , arşiţa şi podul. Două efemerităţi la prima vedere. Dacă ne gândim însă cine produce arşita constatăm că deşi efemeră pe parcursul unui an, prin cauza care o generează această arşiţă are toate şansele să intre în eternitate. Şi podul are şanse de eternitate dacă materialele din care este construit sunt durabile, nu ca lemnul, ci ca stânca pe care o putem imita cu posibilităţile tehnice de care dispunem azi pentru a dura milenii.

Cele trei haiku-uri din primele locuri surprind nişte aspecte banale (nu banalităţi), din viaţa de zi cu zi, pe parcursul verilor de aici sau de aiurea, pe care autorii în cauză le îmbracă intr-o formă artistică elevată. Prin simplitatea lor dar şi prin natura temei tratate, sugestia este mai puţin pronunţată dar nu inexistentă. Esenţial este faptul că în calitatea noastră de cititori, ne-am regăsit trăind asemenea situaţii, prin predominanţa votului exprimat.


Haiku-uri care meritau un loc mai bun în ierarhie...

1. Adriana C. Iacob s-a prezentat în concurs cu un reuşit haiku: Soarele topit / în câmpul de rapiţă - / în aer fluturi. De data aceasta , autoarea doar se serveşte de ideea de dogoare, căci soarele topit în câmpul de rapiţă, înseamnă cu totul altceva: rapiţa înflorind împrumută culoarea astrului zilei. Deşi nu o precizează, noi care mai trăim pe la ţară, derulăm repede în minte splendoarea aurită a lanului de rapiţă. În felul acesta autoarea a sporit foarte mult sugestivitatea poemului, atribuindu-i un plus calitativ. Şi pentru a ne fi foarte clar ce se întâmplă, mai aflăm în aer, fluturi, gata să polenizeze acele flori, capabile să ne ofere în dărnicia lor nepreţuită sursa mierii de vară din nectarul cu care s-au învrednicit sa-l producă.

2. Din frumosul grupaj de haiku-uri pe tema dogorii cu care doamna Valeria Tamaş ne-a încîntat înainte de concurs, a trimis spre judecata publică, unul dintre cele mai valoroase: Nămalul uscat- / răposatelor broaşte/ prohod de greieri. Pot afirma că este unul din cele mai frumoase haiku-uri trimise în concurs. Situaţia sesizată e nemaipomenită. Dacă nămolul uscat îl vedem mai toţi, prohodul de greieri, mai nimeni nu bănuieşte că este adresat răposatelor broaşte. Felicitări doamnă Tamaş pentru această perlă niponă!

3. Rafila Radu are talentul să surprindă in haiku-ul său, din nou, o situaţie inedită, greu de sesizat: Până şi / apa câinelui fierbinte / băuă de ciori. De obicei, astfel de străfulgerări ale realităţii le văd, ca în cazul doamnei Tamaş, ca în cazul tânărului Petre Flueraşu, puţini dintre noi. De aceea unora dintre noi le par imposibile. Şi totuşi, credem sau nu credem, astfel de excepţii se întîmplă în lumea noastră, vizitată din când în când de miracole. Sesizez un contrast: acela că apa fierbinte nu o bea câinele căruia îi este adusă dar o beau totuşi ciorile care au o mai mare libertate de mişcare. Prin aceasta e subliniată puţinătatea apei. Dar şi siguranţa câinelui legată de faptul că stăpânul său îi va aduce apa de care are nevoie pentru a supravieţui. Dacă pentru hrana sa un câine nu este generos cu cine i-o fură, iată că, în privinţa apei, generozitatea lui iese la iveală.

4. In haiku-ul: Val de căldură- / mişcându-şi aripa / fluturele alb, semnatarul cu numele de Mirko, vine să ne sugereze că nu numai omul suferă de căldură ci şi fluturii, aceştia însă îşi fac din aripă un evantai personal. Şi totuşi de ce e fluturele alb? Culoarea contrastează cu căldura prin faptul că reflectă lumina. Şi totuşi chiar şi aşa fluturele, ni se sugerează că suferă de căldură. Interesant şi demn de luat în seamă. Şi în acest haiku este vorba de sugestivitate, nu glumă...

5. Colega Victoria Chiţoveanu ne face altă surpriză observând ce chin le aşteaptă pe bietele animale când seceta decimează păşunea şi o transformă într-o pădure de ţepi. Vai de bietele animale care nu mai au ce mânca, ne sugerează autoarea, trăind drama cu care se confruntă prietenele noastre întru îndestulare alimentară: animalele domestice şi nu numai.

6. Dacă ţăranul e trist văzându-şi holdele distruse, dacă bătrânul la sugestia fiului îşi caută alinare la umbra podului, înfrăţtit cu râul, dacă ciorile ajung să bea, fără teamă, şi apa caldă a câinelui, dacă animalele îşi rănesc buzele căutând disperate hrana cu care să se hrănească, ei bine, popândăul nu scoate din vizuina sa, prevăzător, decât capul. Ştie el ce ştie. Aflăm aceasta de la un alt veteran al haiku-ului, domnul Radu Patrichi de la Constanţa.

7. In haiku-ul : Doar canicula- / pe întinsul câmpiei / nici ţipenie observăm amprenta vremii extrem de călduroase... Pe întinsul câmpiei, acolo unde în retortele plantelor de cultură ni se pregăteşte hrana de mâine... nici ţipenie! Iar de mâncat, o să mâncăm privind peste graniţă... ne sugerează doamna Vali Iancu.

8. Un haiku asemănător premiantului de pe locul 3 aduce în concurs doamna Laura Văceanu, preşedinta Societăţii de haiku de la Constanţa: Zi de dogoare - / valurile îi despart / pe tineri de stânci. Aceeaşi cauză, dogoarea, îi determină, pe tineri, de astă dată , să-si caute refugiul salvator în valurile mării. Numai că în acest caz în loc de pod apar stâncile de la malul mării... Să ne sugereze autoarea faptul că în preajma lor apa este mai rece, stânca încălzidu-se ceva mai încet? Oricum, acolo mai putem bănui şi umbra acestora revărsată peste apa mării. Rămâne însă ca răspunsul să şi-l dea fiecare. Autoarea lasă loc multor sugestii... şi contribuţii.

9. În ton cu poemele de mai sus se găseşte un haiku, aflat din neatenţia noastră, a votanţilor, pe penultimul loc. Aparţine unui mare haijin român, câştigător a numeroase premii internaţionale. E o nedreptate că a primit un singur punct. Şi acela a fost dat de domnul Eduard Ţară (bun cunoscător al fineţurilor haiku-ului), pe care îl felicit pentru perspicacitate şi prezenţă de spirit. Haiku-ul în cauză: Vară toridă- / în telefon doar ploaia / pare aproape. Aceeaşi vară toridă nu-l împiedică pe colegul nostru de la Iaşi să vină cu o sugestie formidabilă: ploaia (dorită şi salvatoare), ne pare aproape doar în telefon. Altfel, ea se manifestă departe sau foarte departe, de jarul nestins al soarelui acestor vremuri, în care, numai asta, ne mai lipsea. In rest le aveam pe toate...

Felicitări tuturor concurenţilor.

REVISTE ROMÂNEŞTI - ALBATROS

Revista Albatros apare la Constanţa din anul 1992 şi a fost înfiinţată de Ion Codrescu, cel care a înfiinţat şi Societatea de Haiku din Constanţa. Se pare că la origine au existat animozităţi serioase între Florin Vasiliu şi Ion Codrescu, iniţial membru şi vicepreşedinte al Societăţii de Haiku din Bucureşti. În capitolele din Poemul haiku în România dedicate revistei şi societăţii, Florin Vasiliu face o expunere vădit partizană şi plină de resentimente a celor întîmplate.

Ulterior, Ion Codrescu a scos o altă revistă, Hermitage, scrisă numai în limba engleză şi axată în special pe haiga, şi s-a retras de la conducerea revistei Albatros. Aceasta din urmă apare constant, de două ori pe an, în format carte, în limba română şi engleză, şi în condiţii grafice de calitate. Actualmente, colectivul de redacţie al revistei este format din: Laura Văceanu, Radu Patrichi, Alexandra Flora Munteanu, Sonia Cristina Coman şi Iuliana Rusu.

Revista publică poeme din toate speciile liricii japoneze de autori români şi străini, articole şi eseuri critice despre poezia niponă, portrete de autori şi persoane implicate în organizarea activităţii societăţilor de haiku şi întîlnirilor autorilor din România şi din lume.

Revista poate fi obţinută prin abonament. Relaţii la adresele email:

laura.vaceanu@yahoo.com
radu_patrichi@yahoo.com
mnt_flora_alexandra@yahoo.com
comansonia@hotmail.com

*

Comentariile celor ce ştiu mai multe şi doresc să completeze cele spuse sînt binevenite pentru a îmbunătăţi prezentarea.

luni, 23 iulie 2007

VOTURI DIN OFF - ÎN LOC DE PREMII SPECIALE

Participanţii la un kukai reprezintă un grup în care principalul cîştig în timp este evoluţia gustului. Nu-mi fac nici un fel de iluzii că modul în care se votează deocamdată ar fi pe deplin mulţumitor. Mă bucur însă că primele locuri sînt ocupate totuşi, in ciuda unor voturi date de multe ori fără prea mult discernămînt, de poeme bune. Şi, la fel de mult, mă încîntă că pe aceste locuri sînt mereu alţi autori, ceea ce arată că sînt suficienţi care au deprins modul de a face un poem în spirit haiku.

Valoarea concursului ţine fără doar şi poate de existenţa unor participanţi valoroşi şi oarecum rezistenţi la frustrare. Şi de frecventa lor participare cu poeme bine construite care să nu permită coborîrea ştachetei prea jos. Mă bucură atenţia constantă pe care ne-o acordă autori vechi şi hîrşiţi care scriu haiku de mai mult de zece ani: Vasile Moldovan, Jules Cohn Botea, Eduard Ţară, Dan Florică. Sînt încîntat că ne sînt aproape cei care au aflat de haiku doar de pe site-urile literare: Maria Tirenescu, Magdalena Dale, Valeria Tamaş, Elia David, Victoria Chiţoveanu, Cristina Rusu. Dar şi Florinel şi mărţişor (care nu vor încă să li se ştie adevărata identitate). Sînt însă flatat şi de faptul că s-au apropiat în fine de concursul nostru şi cei din Constanţa: Laura Văceanu, Radu Patrichi, Alexandra Flora Munteanu, Ana Ruse. Şi de la Iaşi: Rafila Radu.

Sînt convins că autorii buni vor reuşi să-şi impună gustul, chiar dacă vor mai răbda o vreme faptul că nu sînt totdeauna apreciaţi aşa cum merită, prin faptul că vor ghida treptat gustul celorlalţi atît prin creaţia lor, cît şi prin discernămîntul sporit pe care îl vor manifesta în aprecierea poemelor din concurs. Faptul că prezentăm şi voturile participanţilor într-un tabel aparte poate ajuta la urmărirea felului în care votează cei cu experienţă.

Cred însă că această evoluţie certă dar prea înceată poate fi stimulată şi prin punerea în evidenţă a valorii incontestabile a unor poeme care nu au primit sufragiile meritate. Prin aceasta se poate atenua frustrarea celor ce nu au obţinut suficiente voturi din motive lipsite de obiectivitate şi se poate, de asemenea, tempera exaltarea exagerată a celor ce au cîştigat în fiecare etapă. Clasamentul nu e totul, mult mai important este să învăţăm să apreciem valoarea dincolo de circumstanţele unui vot de multe ori hazardat.

Am ales de aceea, pentru a le face oarecum dreptate, cîteva poeme de o valoare indiscutabilă din partea a doua a clasamentului. Sînt poeme concepute în spiritul unei anume delicateţi, dînd dovadă de o subtilitate mai greu de observat şi de gustat.

Cel mai văduvit pare cel al lui Eduard Ţară care a primit doar un punct:

Vară toridă –
în telefon doar ploaia
pare aproape

Bănuiesc că, datorită faptului că pare să-i lipsească o virgulă după doar, nu a fost înţeles. Punînd virgula, ultimele versuri pot fi citite aşa: în telefon, doar ploaia pare aproape sau aşa: în telefon doar, ploaia pare aproape. În prima variantă (cea de care cred că s-au poticnit cititorii), deşi logic se înţelege ceva, ploaia aceea care este aproape pe această cale nu reuşeşte să ne comunice decît o oarecare confuzie – să fie pur şi simplu paraziţii din aparat?

În varianta a doua, în telefon doar (accentul de intonaţie punîndu-se evident pe doar) capătă altă valoare şi vara toridă e mutată într-un registru figurat. Dacă în realitatea climatică ploaia pare cu desăvîrşire interzisă, în cea sufletească, pe fir, prin vocea răcoroasă şi linştitoare a lui sau a ei, ploaia cu sunetul ei alinător este ca şi aici. Fatalitatea caniculară, febra provocată de distanţa care desparte, primeşte doar aşa, la telefon, o părere de reavănă proximitate.

Poemul lui Vali Iancu are şi el doar 2 puncte:

Doar canicula -
Pe intinsul câmpiei
nici ţipenie

Un haiku al nemişcării în care sînt doar substantive, nici un verb, nici un adjectiv. Construcţia statică pare să fie în spiritul suveran al caniculei care ia totul în stăpînire, nivelează, amorţeşte, aplatizează, asurzeşte. Întindere goală, pustiită de căldură. Parcă-i simţi apăsarea, torpoarea.

Radu Patrichi are doar un punct mai mult:

dogoarea amiezii -
din bârlog popândăul
îşi scoate doar capul

Există aici o solidaritate de comportament care îl umanizează pe popândăul ce consimte la aceeaşi oroare faţă de căldura de afară ca şi omul ascuns în umbra adăpostului său. Sonorităţile popândăului, altfel poate un animal deosebit de sprinten, ne transmit impresia greoaie a celui ce, doborît de căldură, refuză să facă cea mai mică mişcare. Iscodind doar fără speranţă, prin perdea sau prin deschizătura îngustă a bîrlogului, zăpuşeala deprimantă de afară. E în toate o lene resemnată de Oblomov cu draperiile trase.

Gabriela Marcian are, ca de obicei, un timbru aparte plin de nostalgia altor vremi imposibil de recuperat:

Văpaia sobei
Palmele bunicilor
Mângâieri stinse.

Simţi în această notaţie infinita tristeţe a lucrurilor care şi-au pierdut iremediabil căldura. O meditaţie care întîlneşte parcă versul lui Eminescu: „şi mută-i gura dulce-a altor vremuri”.

Haiku-ul lui Florinel ne conduce în primele versuri pe o pistă falsă, ispititoare, ademenindu-ne către liniştea caldă şi binemeritată a căminului la sfîrşitul unei zile de trudă:

În pragul serii
Gura sobei fierbinte

Atmosfera tihnită a căminului este însă dintr-o dată drastic amendată de constatarea unei nepotriviri funciare cu starea sufletească a cuplului, în evident constrast cu cea a sobei:

Jar stins între noi.

În fine, ca să nu urc mai sus, mă opresc la poemul Rafilei Radu care a primit 6 puncte:

pana si
apa cainelui fierbinte
bauta de ciori

O observatie de o mare fineţe, bine gradată. Ceea ce este al cîinelui, în mentalitatea de la ţară, bineînţeles, sînt doar resturile, ceea ce poate fi aruncat. Al cîinelui este ceva ce nu mai poate fi recuperat şi nu poate fi rîvint de nimeni altcineva. Apa cîinelui, de obicei pe lanţ, este apa tristă a celui lipsit de libertate. A celui care nu şi-o poate căuta şi găsi singur. Tocmai de aceea, recursul ciorilor, libere să-şi caute apa oriunde, la apa fierbinte a cîinelui e un semn de uriaşă restrişte. Excelentă metaforă comportamentală pentru secetă. E de-ajuns să vezi.

Ar mai fi şi altele, dar mă gîndesc că las loc şi altor comentatori.

duminică, 22 iulie 2007

REZULTATELE ROMANIAN KUKAI IULIE 2007


REZULTATELE ROMANIAN KUKAI IULIE 2007


Dragi prieteni ai haiku-ului,

Iată rezultatele concursului din luna IULIE 2007, pentru care tema propusă a fost - dogoare.

Poemele sînt listate în ordinea punctajului acumulat din voturile pe care le-aţi trimis.

Fiecare poem este însoţit de numele autorului şi formula de votare în paranteze.

Exemplu de voturi obţinute: (0,2,7 = 11)
Asta înseamnă: niciun vot de 3 puncte, 2 voturi de 2 puncte, 7 voturi de 1 punct = pentru un total de 11 puncte.


FELICITĂRI CÎŞTIGĂTORULUI:

Jules Cohn-Botea

Şi tuturor participanţilor!





Locul I – 21 puncte

11.
Câmp ars de soare;
în ochii ţăranului
câtă tristeţe. . .

Jules Cohn Botea (166 = 21)

Locul II – 11 puncte

6.
sfidând soarele –
pe asfaltul fierbinte
un cub de gheaţă

Flueraşu Petre (108 = 11)

Locul III – 9 puncte

18.
Amurg de vară-
pe marginea şanţului
pâlpâie iarba

Dan Florică (114 = 9)

31.
arşiţa vremii –
mai sunt două poduri,
bătrâne tată...

Dragos Tsuku (025 = 9)

Locul IV – 8 puncte

33.
Soarele topit
in campul de rapita -
in aer fluturi.

Adriana C. Iacob (016 = 8)

35.
nămolul uscat -
răposatelor broaşte,
prohod de greieri.

Valeria Tamas (016 = 8)

36.
Pământul crăpat,
Cumpăna nemişcată,
Cerul în flăcări.

Livia Ciupav (024 = 8)

Locul V – 7 puncte

3.
când caut răspuns,
m-apropii de foc şi ard –
o lumină-n doi

Tereza (120 = 7)

Locul VI – 6 puncte

8.
pana si
apa cainelui fierbinte
bauta de ciori

RAFILA RADU (005 = 6)

37.
Stropii de ploaie -
A pietrelor dogoare
Încă rămâne

Marian C Ghilea (014 = 6)

Locul VII – 5 puncte

10.
În pragul serii
Gura sobei fierbinte –
Jar stins între noi

Florinel (013 = 5)

12.
Cerul varsă foc –
Soare viu de aramă
pe faţa apei.

Mariana Tănase (021 = 5)

27.
Deasupra noastra
dogoarea rece-a lunii
luminand calea

Magdalena Dale (102 = 5)

30.
De la săniuş
cu mâinile-ngheţate –
dogoarea sobei

Maria Tirenescu (013 = 5)

32.
deşert nesfârşit -
ochiul ager de şoim
tăind nisipuri

Cristina Rusu (013 = 5)

Locul VIII – 4 puncte

7.
val de caldura-
miscandu-si aripa
fluturele alb ;

MIRKO (004 = 4)

13.
Văpaia sobei
Palmele bunicilor
Mângâieri stinse.

Gabriela Marcian (004 = 4)

19.
Pe buze doar rani
Cautand gustul ierbii-
Turme la pascut.

Victoria Chitoveanu (020 = 4)

25.
un fir de iarbă -
cerul atât de înalt
şi de fierbinte

mărţişor (004 = 4)

29.
Prin mirişti de grâu,
Convoi de tălpi încinse -
Apă? doar pe trupuri.

Doina Bogdan Wurm (012 = 4)

Locul IX – 3 puncte

2.
străzi dogorite –
copii la plimbare cu
guşteri în lesă

Anghel Pop (003 = 3)

9.
Cald in Cotroceni.
O bere la Golden Blitz
cu Doamna Udrea.

Dumitru Rosu (011 = 3)

17.
La prasit porumb -
dogoare mare in camp,
cautam umbra.

Adina A. Enchescu (011 = 3)

26.
dogoarea amiezii-
din bârlog popândul
îsi scoate doar capul

Radu Patrichi (003 = 3)


Locul X – 2 puncte

14.
Doar canicula -
Pe intinsul campiei
nici tipenie

Vali IANCU (002 = 2)

15.
vară brutală.
razele agresive
chiar m-au zăpăcit!

Marinela Şerban (002 = 2)

20.
Soare sus de tot,
La umbra camilelor
Admir desertul.

Alesya (002= 2)

21.
zi cu dogoare-
valurile ii despart
pe tineri de stinci

Laura Vaceanu (010 = 2)

23.
Noaptea pe maidan
un duet al dragostei...
pisici in calduri

Vasile Moldovan (002 = 2)

28.
zi cãlduroasã-
la umbra unei statui
doar bastonaşul.

M.D. (002 = 2)

Locul XI – 1 punct

1.
duc pe dogoare:
coşuri pline cu roşii-
asini năduşiţi

Anişoara Iordache

4.
caramizile
muiate in gaz
iluzia caldurii

ion untaru

5.
Dare rosiatice
patrund nepatrunsul.
Cerul sangereaza.

apusul verii

16.
Flăcări în aer,
la sol cenuşă şi scrum-
douămiişapte

MIHAI MERTICARU

22.
Iarbã uscatã
izvor din pietre albe
corn de cãprior-

Henriette Berge

34.
Vară toridă –
în telefon doar ploaia
pare aproape

Eduard Ţară

Niciun punct

24.
flori de câmp arse-
dogoarea le-a anulat
dezorientare

Alexandra F. Munteanu


*

Participantul care semnează M.D. şi-a votat propriul poem şi, conform regulamentului, votul său nu a fost luat în calcul. În caz de recidivă, va fi eliminat din concurs.


sâmbătă, 21 iulie 2007

Concurs de Haiku „Still in the Stream”

Poemele trebuie să exprime sau să prezinte wabi sabi, yugen, sau karumi.
Până la 20 haiku-uri vor fi publicate pe website-ul Still in the Stream.

Premiul constă în cărţi si audio books. Haiku-urile care au fost deja publicate pot participa, dacă le permit legile de copyright.

Concursul se încheie la 22 septembrie 2007 şi este fără taxă.

Adresă de contact: inboxonmars@yahoo.ca

Pentru mai multe detalii, citiţi la adresele:
http://www.stillinthestream.com/files/index.htm şi
http://www.stillinthestream.com/files/haikucontest.htm

Al nouălea concurs anual al HIA (Asociaţia internaţională de haiku)

Se trimit cel mult două haiku-uri. Câştigătorii vor fi anunţaţi în 19 noiembrie 2007, rezultatele apărând în jurnalul HI şi pe website-ul HIA


Concursul se încheie în 19 septembrie 2007 şi nu se percep taxe.

Pe site se găseşte formularul pentru trimiterea haiku-urilor.

Adresa poştală este:
The Haiku International Association(HIA)
7th Floor Azuma Building
2-7 Ichigaya,
Tamachi,
Shinjuku-ku,
Tokyo,
162-0843,
Japan

Alte detalii la adresa: http://www.haiku-hia.com/kouryu_en.html

Revista Chrysanthemum

Chrysanthemum este o revistă ce apare doar pe internet. Ea publică numai creaţii în tradiţia poemelor scurte japoneze. Este o revistă internaţională în care îşi găsesc loc haiku/senryu, tanka, haibun, eseuri şi interviuri, în germană şi engleză, nepublicate anterior.

Toate propunerile se fac însoţite de traducerea în germană sau engleză. Următorul număr al revistei Chrysanthemum va apărea în 15 octombrie 2007.

Trimiterile online se încheie la 31 August 2007, dar se pot trimite poeme oricând.

Vă rugăm să trimiteţi până la 10 haiku/senryu la adresa:

chrysanthemum@gmx.at

Creaţiile trebuie incluse în mesaj, nu ataşate. Orice trimitere trebuie să fie nepublicată şi neluată în considerare în alte locuri. Toate drepturile revin autorilor publicaţi.

Pentru mai multe informaţii, vizitaţi www.chrysanthemum-haiku.net

Anunţ de la Bottle Rockets Press

Bottle Rockets Press va publica două miniantologii de haiku şi senryu în propria colecţie de tipărituri. Prima va avea ca temă licuriciul ("fireflies"), iar cealaltă va fi despre amuzament ("amusement arks/carnivals/country fairs").

Trimiteţi până la 20 de poeme, publicate anterior sau nu, pentru această antologie. Nu combinaţi trimiterile. Includeţi o scurtă biografie. Scrieţi adresa poştală pentru a primi răspunsul.

Termenul este: 1 Septembrie 2007.

Pentru orice întrebare, vă rugăm să luaţi legătura cu Stanford M. Forrester, la adresa: bottlerockets_99@yahoo.com

Adresa poştală este:
bottle rockets press,
amusement park,
P.O. Box 189, Windsor,
CT 06095 USA

REVISTE ROMÂNEŞTI - HAIKU

Începem azi o prezentare a revistelor de haiku apărute în România. Vom avea în vedere revistele Haiku, Albatros, Orion, Orfeu.

*

Revista Haiku este prima revistă specializată în poezie niponă apărută în România. Subintitulată Revistă de interferenţe culturale româno-japoneze, ea a apărut în luna martie 1990 la Bucureşti.

Apariţia revistei este datorară iniţiativei lui Florin Vasiliu, poate cel mai activ şi întreprinzător dintre cei care au iniţiat, ghidat şi organizat activitatea celor ce au scris haiku în România după 1990. Autor a mai multe cărţi despre Japonia, pentru care a făcut o pasiune după ce a vizitat-o ca inginer chimist prin anii ’70, Vasiliu este primul care a publicat în 1989, în colaborare cu Brânduşa Steiciuc, o carte despre poezia japoneză: Interferenţe lirice – Constelaţia Haiku.

Apariţia revistei a fost doar începutul unei activităţi concentrate în jurul ei pentru a crea o şcoală de haiku şi a descoperi poeţi talentaţi în acest gen de poezie. La un an după apariţia revistei, a luat fiinţă şi Cenaclul Haiku, iar apoi Societatea Română de Haiku. În urma activităţii cenaclului, revista a publicat creaţiile membrilor, dar şi articole care să ajute pe cei care aveau nevoie să înţeleagă cum se scrie poezia niponă. De asemenea, a publicat informaţie despre activitatea din ţară şi din lume, despre evenimente, concursuri, antologii, volume personale de poezie niponă.

Ca urmare a activităţii de mai mulţi ani, Florin Vasiliu a înfiinţat şi Editura Haiku unde au fost publicate cărţi de poezie niponă de autori români şi lucrări despre poezia niponă şi fenomenul haiku.

Revista apare în continuare din 1990 de două ori pe an şi a ajuns la numărul 37. Actualmente colectivul de redacţie este format din: Valentin Nicoliţov, Florică Dan, Vasile Moldovan şi Paula Romanescu.

*

Am folosit ca sursă pentru a publica aceste informaţii lucrarea Poemul haiku în România a lui Florin Vasiliu. Îi rog pe cei care vor citi şi vor dori să facă adăugiri (pe care le cred necesare mai ales pentru a consemna pe cei mai importanţi dintre colaboratorii revistei de-a lungul anilor) să le posteze în comentarii sau le trimită pe adresa soimana@yahoo.com pentru a le putea adăuga textului.

*

Cei care doresc sa-si procure revista se pota abona si o vor primi prin posta. Pentru relatii, folositi una din urmatoarele adrese email:

valentin.nicolitov@autoexpert.ro
valentin.nicolitov@yahoo.fr
vasilemoldovan@yahoo.com

De asemenea, puteţi folosi următoarea adresă poştală:

Dan Florică, str. Republicii 71, Bolintin Vale, jud. Giurgiu

*

Am primit de la domnul Vasile Moldovan:

Au mai existat reviste de haiku: MiculOrion (Slobozia, in continuarea revistei Orion), Semn (Piatra Neamt; in afara redactoului din Piatra, mai detine exemplare dr.Dumitru Radu din Bacau, care afost la Constanta), Hermitage (Constanta, din 2004, redactor Ion Codrescu), Jurnal de Haiku (Targoviste, redactor Mihail I. Vlad; toamna trecuta a fost laConstanta, dar la Craciun a murit). Corect ar fi sa leprezentati pe toate. Cateva exemplare vi le pot da eu, dar numai cu imprumut.

Cu stima,
V. Moldovan

vineri, 20 iulie 2007

DESPRE CONCURSUL LUNII IUNIE

Bilanţul lunii iunie, a treia lună de concurs, este următorul:

• 23 de participanţi, cu 7 mai puţin ca luna trecută, poate din cauza începutului verii şi al vacanţei,
• dintre aceştia sînt, totuşi, şi 4 pentru prima dată,
• doar un singur participant nu a votat.

În afară de Florinel care se clasează din nou în primii trei, ceilalţi patru: Cristina Rusu, Anghel Pop, Valeria şi Ion Untaru (am reprodus semnăturile participanţilor), sînt pentru prima oară între primii trei. Asta certifică existenţa unui grup mai mare de autori buni. Din nou poememle cîştigătoare au o certă valoare. Deşi există şi pe locurile următoare poeme cu deosebite calităţi.

Ceea ce deosebeşte acest concurs de primele două este apetitul pentru comentarii al participanţilor. Poemele din frunte au beneficiat de interpretări din partea:

• Mariei Tirenescu - Aproape analiză a unui haiku,
• a lui Dan Florică - Gânduri despre concursul de haiku al lunii iunie şi Despre haiku-ul premiat al lui Florinel,
• a lui Corneliu Traian Atanasiu - ÎN MARGINEA ACELUIAŞI CONCURS DIN IUNIE.

Este cîştigul cel mai mare al acestei etape, poate şi rodul faptului că am înfiinţat grupul de discuţii ROMANIAN HAIKU, pe care a postat comentariile Dan Florică.

În regulamentul concursului avem un articol:

11. Comentarii

Kukaiul se doreşte un concurs-şcoală şi în consecinţă va încuraja şi discuţiile despre haiku-urile prezentate în concurs. Cine doreşte să facă şi comentarii la poemele prezente în concurs le poate trimite după votare pe adresa concursului şi, în măsura în care se vor dovedi valoroase, vor fi publicate într-o pagină de comentarii ulterioară.

Pentru etapa lunii iulie, aşteptăm şi alte comentarii pe aceeaşi adresă a concursului sau pe ROMANIAN HAIKU.

luni, 16 iulie 2007

AHA!

Aha poetry este un site american reputat dedicat poeziei nipone. Aha vrea să semnifice starea de poezie, de iluminare, de revelaţie, satori, responsabilă de declanşarea travaliului poetic. Haiku-ul ar fi urmarea imediată a acestei bruşte dezvăluiri. Şi numai haiku-urile care sînt rodul unei asemenea clipe privilegiate ar fi haiku-uri veritabile.

Aha! este deci exclamaţia celui ce e surprins de o subită pătrundere a unor înţelesuri neaşteptate. Narayanan Raghunathan, cel care conduce site-ul Wonder Haiku Worlds, susţine însă, într-un articol intitulat: Ah-ha! şi haiku-ul făcut la masa de lucru, că există o mare varietate de haiku-uri care pot fi clasificate după momentul în care au fost scrise, chiar dacă au la origine o impresie foarte puternică de moment. Acestea întinzîndu-se de la cele compuse în minutele următoare pînă la cele realizate după luni şi ani de la momentul revelaţiei. Ba, spune el, există şi haiku-uri de imaginaţie.

Eu voi folosi pe aha pentru a marca aceeaşi înţelegere, dar de data asta înţelegere a unui proces de durată în care, prin aproximări treptate şi prin efort constant de elaborare, forma iniţială, traseul, recuzita se schimbă pentru a realiza ceva un pic mai bun. Este un aha care confirmă că impresia nu este totul. Ea trebuie să se preschimbe în expresie şi, între prima şi a doua, trebuie să existe o aplicaţie, un program, un soft responsabil de transpunere. Fără acestea, poetul e doar un gîngav extatic care rămîne la simpla exclamaţie ce nu poate comunica nimic altuia: Aha!

Voi povesti deci cum am făcut un poem. Poemul nu este doar rodul unei miraculoase surprize, ci şi al aventurii personale prin care capătă cu adevărat fiinţă verbală, transformîndu-se într-un obiect care ajută şi pe alţii să se apropie de acea revelaţie.

Am trecut de mai multe ori de pe terasele înalte ale hotelurilor Panoramic, Amfiteatru, Belvedere de la Neptun către cele cu nume de provinicii romîneşti. Dacă la primele mai era ceva animaţie şi se păstra cît de cît impresia că spaţiile comerciale sînt frecventate, la următoarele, impresia era de pustietate, de părăsire, de abandon. Spaţii comerciale vaste şi fără mobilier erau dezafectate şi pe multe dintre geamuri era pus un afiş sărăcăcios cu inscripţia: de închiriat.

M-a surprins atmosfera declinului şi degradării ireversibile. Era clar că nimeni nu va mai investi acolo şi că totul este compromis. Iar acele afişe nu erau decît o pioasă încercare de a ascunde că nu mai e nimic de făcut. Am însăilat ceva cam aşa:

nici picior de om –
o ultimă-amăgire:
de închiriat

Mi s-a părut un pic cam speculativ, prea sentenţios, îmi trebuia ceva mai concret şi am încercat să folosesc simbolul patinei de murdărie pe care o dau muştele lucrurilor abandonate, vetuste.

de închiriat,
afiş murdar de muşte –
nici ţipenie-n jur

Ceva nu mă mulţumea nici la forma asta şi, peste cîteva zile, am încercat aşa:

nici ţipenie-n jur –
afişul: de-nchiriat,
pătat de muşte

Şi cine ştie... timp mai este.

duminică, 15 iulie 2007

INVITAŢIE LA VOT - IULIE 2007

IULIE 2007 – ETAPA VOTĂRII

Pot vota numai cei care au trimis poeme în concurs.

Toate poemele pe care ni le-aţi trimis sînt listate mai jos fără numele autorilor, putînd fi identificate după număr. Ele vă stau la dispoziţie pentru vot. Această Invitaţie la vot va fi postată şi pe ROMANIAN KUKAI.

INDICAŢII PENTRU VOTARE

Dacă aţi trimis un poem la concurs, aveţi dreptul să votaţi exprimîndu-vă preferinţele faţă de poemele trimise.

Nu aveţi dreptul să vă votaţi propriile poeme.

Termenul limită pentru trimiterea voturilor este 21 iulie ora 24.

Exprimarea votului se face astfel: acordaţi fiecărui poem pe care îl preferaţi un număr de puncte între 1 şi 3. Aveţi la dispoziţie 6 puncte pe care le puteţi distribui cum doriţi.

E preferabil să folosiţi următoarea formulă:

TO: soimana@yahoo.com
Subiectul: vot kukai

Conţinutul mesajului:

Nr. 10 - 2 pts.

Nr. 18 - 2 pts.

Nr. 36 - 2 pts.

Icsulescu Igrec

Indiferent cum distribuiţi punctele, numiţi poemul ales cu numărul lui din lista de mai jos.

Nu uitaţi să semnaţi votul cu aceeaşi semnătură cu care aţi trimis poemele.

Lista poemelor în ordinea rezultatelor, cu indicarea autorilor va fi postată cel mai tîrziu pe 27 iulie. Ea va fi trimisă tuturor participanţilor.


*

1.
duc pe dogoare:
coşuri pline cu roşii-
asini năduşiţi

2.
străzi dogorite –
copii la plimbare cu
guşteri în lesă

3.
când caut răspuns,
m-apropii de foc şi ard –
o lumină-n doi

4.
caramizile
muiate in gaz
iluzia caldurii

5.
Dare rosiatice
patrund nepatrunsul.
Cerul sangereaza.

6.
sfidând soarele –
pe asfaltul fierbinte
un cub de gheaţă

7.
val de caldura-
miscandu-si aripa
fluturele alb ;

8.
pana si
apa cainelui fierbinte
bauta de ciori

9.
Cald in Cotroceni.
O bere la Golden Blitz
cu Doamna Udrea.

10.
În pragul serii
Gura sobei fierbinte –
Jar stins între noi

11.
Câmp ars de soare;
în ochii ţăranului
câtă tristeţe. . .

12.
Cerul varsă foc –
Soare viu de aramă
pe faţa apei.

13.
Văpaia sobei
Palmele bunicilor
Mângâieri stinse.

14.
Doar canicula -
Pe intinsul campiei
nici tipenie

15.
vară brutală.
razele agresive
chiar m-au zăpăcit!

16.
Flăcări în aer,
la sol cenuşă şi scrum-
douămiişapte

17.
La prasit porumb -
dogoare mare in camp,
cautam umbra.

18.
Amurg de vară-
pe marginea şanţului
pâlpâie iarba

19.
Pe buze doar rani
Cautand gustul ierbii-
Turme la pascut.

20.
Soare sus de tot,
La umbra camilelor
Admir desertul.

21.
zi cu dogoare-
valurile ii despart
pe tineri de stinci

22.
Iarbã uscatã
izvor din pietre albe
corn de cãprior-

23.
Noaptea pe maidan
un duet al dragostei...
pisici in calduri

24.
flori de câmp arse-
dogoarea le-a anulat
dezorientare

25.
un fir de iarbă -
cerul atât de înalt
şi de fierbinte

26.
dogoarea amiezii-
din bârlog popândul
îsi scoate doar capul

27.
Deasupra noastra
dogoarea rece-a lunii
luminand calea

28.
zi cãlduroasã-
la umbra unei statui
doar bastonaşul.

29.
Prin mirişti de grâu,
Convoi de tălpi încinse -
Apă? doar pe trupuri.

30.
De la săniuş
cu mâinile-ngheţate –
dogoarea sobei

31.
arşiţa vremii –
mai sunt două poduri,
bătrâne tată...

32.
deşert nesfârşit -
ochiul ager de şoim
tăind nisipuri

33.
Soarele topit
in campul de rapita -
in aer fluturi.

34.
Vară toridă –
în telefon doar ploaia
pare aproape

35.
nămolul uscat -
răposatelor broaşte,
prohod de greieri.

36.
Pământul crăpat,
Cumpăna nemişcată,
Cerul în flăcări.

37.
Stropii de ploaie -
A pietrelor dogoare
Încă rămâne

vineri, 13 iulie 2007

SUNETUL CASCADEI

Prin amabilitatea doamnei Clelia Ifrim, publicăm eseul dînsei apărut în ultimul număr al revistei Albatros. Eseul este o îndrăzneţă abordare a traducerii unui reputat poem al lui Bashô, bazată pe omonimia limbii japoneze, dar şi pe o strînsă argumentare a potrivirii sensurilor.

*


În 1994, cînd s-a sărbătorit la Bucureşti centenarul morţii lui Bashô, am prezentat un eseu intitulat Haiku la Porţile Orientului. Prima parte a acestui eseu a fost publicată în revista The Mie Times în limba engleză. În a doua parte a eseului, ideea era că broasca din celebrul haiku al lui Bashô nu a sărit în lac. Aduceam argumentul că un lac este o apă închisă, încercuită de maluri, o apă care stă, nu curge, deci nu poate avea conotaţia de simbol al vieţii, al curgerii timpului. În revista Ko, primăvară-vară 2006, poetul David Burleigh, care ţine rubrica permanentă Bashô... by the way, comentează pe scurt cartea lui Kasegawa Kai, apărută în 2005, A sărit broasca lui Bashô în vechiul lac? Este poemul cel mai comentat, poemul cu cele mai multe interpretări din toată literatura haiku.

De la prima traducere a irlandezului greco-american Lafcadio Hearn, care a trăit o bună parte din viaţă în Japonia, şi pînă la ultima traducere a poeţilor americani James Hacket şi William G. Higginson, prima parte din poem, furu ike ya, a fost tradus mereu ca vechiul lac, cu variantele iaz, eleşteu, băltoacă, chiar lac artificial. Comentariile care au urmat, interpretarea, înţelegerea întregului haiku au avut deci ca bază această imagine, această traducere. Să revenim totuşi asupra ei. Furu ike ya, prima parte a acestui haiku, cred că poate să însemne şi altceva. Furu poate sugera şi sensul de a cădea. Iar în haiku-ul lui Bashô, apă care cade, cădere de apă, cascadă. Cascada este o apă curgătoare. Ea curge continuu. Ba mai mult, cascada are trepte. Ya, lucru care taie, kireji-ul de după primul vers, este o treaptă care taie apa cascadei. Treptele, etapele vieţii, ale timpului. Cred că acesta este înţelesul şi traducerea imaginii furu ike ya.

Cînd irlandezul Lafcadio Hearn a făcut prima traducere în engleză, cred că a avut loc o dulce evaziune nativă, o evaziune intim-spaţială. Irlanda este plină de lacuri, Japonia este plină de cascade. Cascada este o apă curgătoare prin excelenţă. Ea curge continuu. Nu are început şi sfîrşit. Nu este nici nouă, nici veche. Cascada nu are limite. Este un flux al timpului, un rîu la timpului, care vine de sus, din cer, de la soare. Broasca sare în apa cascadei. Sunetul ei nu se aude. Particula azu din kawazu, din a doua parte a poemului, poate suger şi o negaţie. Sunetul broaştei care sare în apa curgătoare nu se aude. Nici nu ar avea cum. Comparaţi sunetul cascadei, şuvoiul, torentul continuu cu suentul unei broaşte care sare în apă. Comparaţi eternitatea cu clipa. Veţi avea contrastul perfect, armonia contrariilor. Sunetul eternităţii înghite sunetul clipei ducîndu-l la vale. Sunetul cascadei. Etern.

Sunetul broaştei care plonjează în apă punctînd clipa efemer. Sunet pe sunet. Sunet în sunet. Sunetul pozitiv, sunetul care se aude. Sunetul negativ, sunetul care nu se aude. Sono Uchida, poet şi fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Haiku, într-un interviu publicat în cartea Japonezii despre ei înşişi, editată de sensei Kazuko Yamaguchi Diaconu şi de Paul Diaconu la editura Nipponica, dădea definiţa haiku-ului şi chiar traducerea cuvîntului haiku astfel: însuşirea comună a două lucruri diferite. Două sunete diferite. Al cascadei şi al broaştei care plonjează în apa ei. Aceeaşi însuşire. A cădea. Ultimul cuvînt din acest haiku este oto, sunet. Primul cuvînt, furu. Luate împreună, încă o dată, ele definesc ideea, imaginea haiku-ului. Sunet care cade. A cădea. Apă curgătoare. Cascada fără început şi fără sfîrşit. Apa curgătoare ca flux al vieţii:

Cascada vieţii –
neauzită, broasca sare
în sunetul ei.

___________________

Eseul, în forma sa integrală, sub numele Haiku la Porţile Orientului, a fost publicat în româneşte şi în revista Cronica din Iaşi, 1991, şi în Luceafărul din Bucureşti, 1995.

*

Pentru că am primit o observaţie cu privire la imaginea animată, adaug aici alte broscuţe neastîmpărate la alegere. Altele interesante pot fi găsite la: www.jamesharoldgalleries.com/html/quillan.htm



marți, 10 iulie 2007

Rezultatele concursului: 2007 Genkissu! Spirits Up! World Wine Hekinan Contest



English HAIKU A Prize

Faraway sunset-
sea waves come lightly to me
like an unknown friend

România, Clelia Ifrim

(apus de soare îndepărtat –
valurile mării vin fără zgomot spre mine
ca nişte prieteni necunoscuţi)


English HAIKU GRAND-PRIX

The sound of spring sea -
a woman is caressing
her unborn baby

România, Eduard Ţară

(sunetul mării de primăvară –
femeia mângâindu-şi
copilul nenăscut)

Celelalte premii se pot citi la adresa:

http://www.city.hekinan.aichi.jp/KANKOKYOKAI/index.htm

joi, 5 iulie 2007

Invitaţie la al 11-lea Concurs anual de Haiku Mainichi

Ziarul Mainichi vă invită să participaţi la al 11-lea concurs anual de haiku.
Aşteptăm participări originale în japoneză, în engleză şi în franceză, capabile să aducă o notă de prospeţime lumii haiku-ului.

Competiţia va fi jurizată de specialişti ai haiku-ului: Akito ARIMA, Kiyoko UDA, Akira OGUSHI, Akira OMINE, Keishu OGAWA, Yuko KAGIWADA, Tota KANEKO, Kobun KURATA, Momoko KURODA, Toru HAGA, Kai HASEGAWA, Naoto HIROSE.
Toru HAGA, specialist de renume mondial în literatură comparată, va juriza participările secţiunii internaţionale.

Cum se participă

Sunt trei secţiuni: secţiunea general, secţiunea "copii " (la care limita de vârstă este a elevilor de liceu), secţiunea "internaţional " (pentru haiku-urile scrise în franceză şi engleză).
Participarea este simplă : prin poştă sau internet. Nevăzătorii pot trimite în braille.

Haiku-urile trebuie să fie inedite, nepublicate sau trimise la alte concursuri. Drepturile de publicare pentru toate creaţiile care vor fi publicate în albume de haiku rămân în proprietatea jurnalului Mainichi.

La secţiunea "internaţional" se poate participa cu până la două haiku-uri, participarea fiind gratuită. Participarea la secţiunea "copii" şi cea în braille sunt gratuite.

La trimiterea haiku-urilor, menţionaţi: numele, vârsta, adresa, numărul de telefon şi, dacă e cazul, numele organizaţiei de haiku de care aparţineţi. Trebuie să precizaţi la ce secţiune concuraţi.

Pentru a participa pe Internet, completaţi formularul care se găseşte la http://mainichi-shuppan.com/concours/index-f.html, în engleză şi franceză.

Participarea prin poştă se face la adresa :
Mainichi Haiku Concours,
Publication Division,
Mainichi Newspapers,
1-1-1 Hitotsubashi,
Chiyoda-ku,
Tokyo 100-8051,
Japan.

Premii

Marele premiu de 500 000 yeni
un premiu de 300 000 yeni
două premii de câte 100 000 yeni.
Se vor acorda diplome şi suveniruri.

Anunţarea câştigătorilor

Câştigătorii secţiunii "internaţional" vor fi anunţaţi pe site-ul Mainichi Daily News în ianuarie 2008. Celelalte rezultate vor fi publicate în ediţia pe hârtie a ziarului Mainichi tot în ianuarie 2008.


Data limită

Data limită pentru participare este 31 august 2007.

Pentru întrebări, este disponibilă adresa :
miki.n@mbx.mainichi.co.jp

Mai multe detalii la http://mainichi-shuppan.com/concours/index-f.html, în limba franceză şi
http://mainichi-shuppan.com/concours/index-e.html, în limba engleză.

luni, 2 iulie 2007

Festivalul Matsuo Basho (concurs de haiku)

Ce căutăm: Aşteptăm haiku-uri scrise în engleză originale sau nepublicate în concursul nostru care se încheie la Festivalul Basho organizat anual la 12 octombrie. ( Nu se acceptă creaţii publicate sub alt nume.)

Condiţii de participare: Se trimit maxim 10 haiku-uri de persoană. Trebuie precizate: numele, adresa, naţionalitatea şi numărul de telefon.

Adresa poştală:
Basho-o Kinenkan (The Basho-o memorial museum)
Ueno Marunouchi 117-13,
Iga city,
Mie prefecture
JAPAN

Juriul:Koko Kato

Termenul: marţi, 31 iulie 2007

Nu se plăteşte taxa de înscriere.

Anunţarea rezultatelor: Până la ceremonia care va avea loc cu ocazia Festivalului Basho, la Iga, în 12 octombrie.

Detalii:
Tel: +81 (0595) 21-2219 (Basho-o memorial museum)
URL: http://www.ict.ne.jp/~basho-bp
E-mail: basho-bp@ict.ne.jp
Subiect: English Haikus wanted

Despre haiku-ul premiat al lui Florinel

Dan Florică recidivează cu încă un comentariu la ultimul dintre poemele premiate. Îi mulţumim pentru contribuţie.

*

Întâmplarea a făcut ca haiku-ul colegei nostru Florinel să rămână cumva în umbră (fiind şi penultimul), în cadrul valului de reacţii-atenţii acordate celorlalte creaţii premiate în luna iunie.

Dar să-l vedem din nou în faţa ochilor noştri scrutători:

Fluturi în horă
lângă coliba de lut-
cireşe amare

La prima vedere n-ai da nici doi bani pe el. Dar să vedeţi ce sugestii ascunde!

Imaginea pe care o prezintă autoarea o identificăm ca fiind undeva la ţară datorită căsuţei construite din chirpici (paie şi lut), scăpată ca prin minune din năvala demolărilor de tot felul, care ameninţă mediul nostru rural, epurat de tineret dar nu numai…. O căsuţă de care multora dintre noi le e ruşine, prin arhaismul ei ţinând de secolele trecute, cu toate că asemenea locuinţe sunt (o ştim mulţi dintre noi) mult mai propice vieţii sănătoase decât tot ce construim noi măreţ astăzi, din beton şi cărămidă. Cireşele amare ne fac să înţelegem că pe acolo există şi un cireş din care cireşele au fost deja culese. Dar au fost oare culese? Nu sunt cumva doar căzute pe jos de prea multă aşteptare? Şi e foarte posibil să fie aşa. Nu ne este prezentată nici o fiinţă umană. Casa pare părăsită? Tot ce mai animă curtea aceea este o horă de fluturi, singurii beneficiari bucuroşi, nevoie mare, ai cireşelor amare. Valoarea estetică dominantă este aceea de wabi-sabi. Patina timpului este evidentă comparând ce ţine de trecut cu ce ţine de prezent. Prin omiterea fiinţelor umane înţelegem că acea curte, în care numai fluturii sunt fiinţe vii, este abandonată deşi nu ni se dau elemente clarificatoare. Nu-i probabil în acestă stare de mult timp. Cireşul încă nu s-a uscat. Dar roadele lui, venite la vremea lor, nu mai are cine să le culeagă.

Haiku-ul e bine construit. Nu conţine nici un verb. Sugerează abandon, părăsire. Numărăm cinci substantive. Şi e foarte bine. Dacă se şi termina într-un substantiv era şi mai bine. O altă caracteristică pare aceea că e construit din efemerităţi de durate diferite: fluturi, cireşe, coliba… Dar lut mai este o efemeritate? El reprezintă eternul pe care se ridică toate celelalte. Deci relaţia etern–efemer (fueki-ryuko) este bine reprezentată. Dar substantivul hora de ce natura este?. Dacă e s-o măsurăm după durata ei determinată de masa copioasă a fluturilor, e desigur efemeră. Fiind un cuvânt uzual pentru activităţile umane el capătă un pic de veşnicie. Iar dacă mai precizăm că acest joc uman era dedicat soarelui de pe vremea când strămoşii nostri îl numeau RA, realizăm că a trecut o perioadă de cel puţin 7500 de ani (de atunci numără românii anii ). Deci ceva ce seamănă a veşnicie. Precizez că după Iosif Lucian Cueşdean, soare se traduce, la fel ca (soa) RA(re). Ra, precum vedem, apare sub forma RE. (Pentru cei care vor să ştie mai mult îi îndrum către cartea “ Sistemul sumerian al limbii române”, apărută la Editura Orfeu , Bucureşti, 2000. Autorul este cel precizat mai sus.) Cuvântul hora mai are darul să ne sugereze şi că în acel perimetru au trăit oameni ca noi, că urme ale faptelor lor până şi fluturii continuă să le ducă mai departe. Până când, putem întrevedea din elementele care mai pot dăinui.

De ce credeţi însă că autorul precizează că cireşele sunt amare? Numai pentru ai ieşi 5-6 silabe pe vers. Eu cred că nu. Acest aspect al cireşelor – amare – vine să introducă o anumită tensiune, o anumită negativitate necesară poemului. Cireşele amare nu le mănâncă oricine. Ba mai mult ele sunt folosite, în special pentru dulceţuri. Şi totusi ei, fluturii, fac horă în jurul lor. Este aci un contrast definitoriu pe care trebuie să-l contabilizăm pozitiv în economia haiku-ului de faţă.