„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

duminică, 19 august 2007

Interviu cu Dan Florică, locul I la primul nostru concurs din aprilie

Flueraşu Petre, student la jurnalistică, îşi exersează condeiul în arta interviului. Transcriem aici primul interviu luat unor personalităţi ale lumii haiku din cele trei pe care ni le-a trimis. Aşa cum v-am informat anterior, interviurile figurează în paginile dedicate haiku-ului de revista Arcada nr. 7.

*

Marile talente sunt cele în măsură să asigure
o grefă viabilă pe tulpina literaturii clasice!”



Flueraşu Petre
: Ce a însemat în viaţa dumneavoastră haiku-ul şi cum aţi ales să scrieţi în acest stil?

Dan Florică: Un mod de a deschide ochii cu adevărat asupra realităţilor, de tot felul, care ne înconjoară, predominant compuse din fenomene din natură. Afirm acest lucru pentru faptul că haiku-ul te obligă să vezi, printr-o atenţie corect direcţionată asupra a tot ce merită să observi, să savurezi tot ce are măreţ natura şi de ce nu societatea, actualmente. Prin acest mod de a absorbi într-o astfel de creaţie literară tot ce te impresionează din mediul tău ambiant haiku-ul te îmbogăteşte nu numai informaţional, imagistic ci în final şi spiritual.

F.P.: Care ar fi după dumneavoastră punctele forte ale poeziei de sorginte niponă, puncte ce ar recomanda-o astăzi cititorilor?

D.F.: Punctul forte al creaţiilor poetice de origine niponă pare să fie tocmai această ancorare în realitate, această departajare de derizoriu şi compromiţător. Haiku-ul ne indică o cale pe care nu te pierzi în viaţă. Tentaţiile lui sunt rodnice, nu sunt înşelătoare, sunt generatoare de viaţă spirituală consolidatoare. Şi prin aceasta e posibilă evitarea derapajelor, pe care uneori le acceptăm cu seninătate, de la ceea ce contribuie la un comportament normal, stenic, îmbogăţitor ca individ dar şi ca membru responsabil într-o societate care ameninţă să-şi piardă busola. Autorii unei astfel de creaţii poetice se vor cunoaşte mai bine pe ei, vor aprecia mai bine pe alţii, din punct de vedere al valorii reale, nu plăsmuite. Iar ansamblul culturii şi literaturii în care sunt implicaţi le va trezi noi sensuri de evoluţie perenă, neamăgitoare.

F.P.: Care sunt în acest moment perspectivele haiku-ului în România?

D.F.: Perspectivele poeziei nipone în Romania, aş spune că sunt bune în acest moment. Atât: bune. Poezia de origine niponă a trecut prin nişte etape, le-a parcurs cu succes. Dar mai sunt altele de parcurs pentru a deveni o vedetă a literaturii române. În concluzie, din momentul în care Uniunea Scriitorilor din Romania şi societăţile literare influiente vor aprecia la adevarata valoare mişcarea literară având ca obiectiv micropoemul de orice fel, literatura de acest gen, vom putea aprecia că a dat roade depline în literatura română. Ele există, până la un anumit nivel, dar sunt ignorate. Iar ignorate sunt ca şi inexistente. Sau aproape.

F.P.: Pot fi comparate creaţiile autohtone cu ceea ce se scrie în acest moment în Sua sau Japonia?

D.F.: Cu Japonia unde se scrie imens cred că nu ne putem compara. E ţara haiku-ului, unde este practicat de sute de ani. Au o tradiţie vastă în acest domeniu şi se îndeletnicesc cu literatura în proporţii de masă. Fenomenul literar nipon este o imensitate. Dar dacă e vorba de calitate, cu toate dificultăţile de limbă suntem aproape de ei. Dovada sunt premiile numeroase obţinute de români la concursuri de acest gen organizate de niponi dar şi de alte naţiuni. Consider că suntem în grupul celor mai bune ţări care s-au adaptat cu răbdare, de un secol şi ceva, la acest gen de poezie scurtă.

F.P.: Poate o carte de haiku să devină best-seller în România?

D.F.: E greu de apreciat în acest moment. La acest lucru cred că încă nu ne putem gândi. Cititorul român nu este pregătit în proporţii de masă să înţeleagă această poezie, deşi micropoemul, în general, este practicat în literatura română de ceva timp. Dar oare câte cărţi de poezie română contemporană putem aprecia că au devenit best seller-uri pentru a ne aştepta la această surpriză din partea acestei secţiuni a literaturii române?

F.P.: Aveţi în vedere un public ţintă pentru poezia de origine niponă şi dacă da, care sunt elementele prin care încercaţi să îl atrageţi?

D.F.: Publicul ţintă la ora actuală consider că îl reprezintă iubitorul de poezie inspirată de natură. Care ignoră modele pernicioase, care este interesat de adevăratele valori literare şi de căile pe care se ajunge la ele. O parte din tineretul nostru este încă departe de acest gen de poezie deşi în diverse oraşe ale ţării sunt cazuri când poezia niponă a prins în rândul tineretului din şcoli şi licee, nespus de uşor. Există un fir călăuzitor al acestei creaţii care permite ca literatura niponă să poată fi promovată într-un corespondent românesc accessibil şi totodată valoros.

F.P.: Ce le poate oferi haiku-ul cititorilor, de ce ar trebui tinerii să citească haiku?

D.F.: Dacă e să ne referim strict la haiku, el oferă tineretului român un model extraordinar de păstrare şi promovare a tradiţiilor literare, nu numai în Japonia dar, şi în alte ţări interesate. Aceasta este calea sigură a dezvoltării armonioase a unei societăţi, a legăturilor rodnice între generaţii, a promovării valorilor reale şi pe aceasă bază a înţelepciunii sale ancestrale şi a fericirii sale perene. Desigur fiecare generaţie are şi trebuie să aibă aportul său la patrimoniuil cultural şi spiritual al unei naţiuni dar nu prin dărâmarea a ceea ce au făcut bun generaţiile precedente ci prin conservarea atentă, binevoitoare, înţeleaptă, a ceea ce secole şi milenii s-a clădit solid pe pământul fiecărei naţiuni. Iar pe această bază să-şi aducă propria contribuţie, perenă.

F.P.: Sunteţi de acord cu infuzia de elemente moderne în cadrul poeziei clasice?

D.F.: Este un lucru inevitabil pe parcursul oricărei evoluţii literare reale. Deseori modernitatea se impune prin ceea ce numim – modă literară – mai mult sau mai puţin valorizatoare a talentului nativ al unei naţiuni. Marile talente sunt însă cele în măsură să asigure o grefă viabilă pe tulpina literaturii clasice.

F.P.: Credeţi în viitorul haiku-ului ca literatură de consum sau preconizaţi o continuă izolare spre o poziţie de nişă în cadrul mass-media?

D.F.: Nu sunt de acord cu promovarea acestuia pe o poziţie de nişă în cadrul mass-media. Ar însemna să nu aibă nici un viitor, ar însemna să-l condamnăm la marginalizare şi în final la uitare. Transformându-l în produs al socieăţii de consum, alterându-i conţinutul, se va ajunge la o anumită lehamite. Cei mai buni îl vor părăsi, pentru că va căpăta un caracter derizoriu.


Niciun comentariu: