„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

duminică, 8 aprilie 2007

De la hei-rup încoace


Încet, încet ne adunăm. Ceea ce s-a întîmplat, cel puţin online, au fost cîteva zvîcniri. Prima a fost cea care a culminat cu concursul de pe agonia. O a doua, consecutiv acelui concurs, încă vreun an, tot acolo. O a treia, cam o primăvară pe euorpeea.

Dar totul destul de diluat în activitatea unor site-uri literare în care autorii de haiku, prea puţini, nu erau stimulaţi suficient să se afirme şi să producă. Important este că ne-am reperat şi încercăm să ne regrupăm acum aici.

Mărind lista LAPNO – Lista Amatorilor de Poezie Niponă Online –, ne apropiem de 50 de persoane. Sînt cei cărora, pentru a-i cointeresa, le trimitem texte despre poezia niponă traduse din limba engleză.

Am pornit de la cîteva adrese găsite în biografiile autorilor. Am adăugat ceea ce mai ştiau cîţiva dintre noi. Ne-am adresat prin comentarii celor mai greu de abordat altfel. Şi lista a crescut treptat.

Ieri m-am bucurat primind de la Maria un mesaj trimis de Codruţa Nistor, dispărută de vreun an:

„ Am provocat-o pe Codruta Nistor si iata ce am primit:

deci de la tine era raspunsul ...

Sotul meu e pastean. Anul acesta implineste 60 de ani si, conform obiceiului, ne-am imbracat in haine populare si am intrat in randurile celor care au dus painea la biserica pentru a face pastile. Un elev m-a pozat pe treptele bisericii inca in constructie. O trimit, chiar daca stiu ca nu se vede cusatura de pe maneca. Fotograf amator...


Sarbatori fericite!
Maria”

Chiar dacă nu se vede cusătura, se simte şi se reface legătura. Ţi-am pus poza de păşteancă şi o aştept şi eu pe a Codruţei.

Niciun comentariu: